Dorin Chirtoacă: "Se doreşte ca Primăria să ajungă într-un blocaj financiar"
adăugat 17 februarie 2008, 17:48, la Politică
Masa la care realizăm interviul cu primarul general al capitalei, Dorin Chirtoacă, se deosebeşte mult de cea la care lucrează acesta. Ultima e plină de hârtii, proiecte de decizii, ziare, astfel încât e greu să desluşeşti ce culoare are masa. În stânga primarului, poliţele de sticlă, aproape goale când acesta a preluat biroul, au devenit neîncăpătoare pentru diferite bibelouri cu încărcătură istorică şi emoţională. În stânga - o măsuţă cu şase aparate de telefon. Din cele cu roată la cifrele blocate şi receptor sovietic. Sunt aşa-numitele linii roşii. Cea cu preşedintele Voronin a "murit" de la Hramul Chişinăului, cea cu CSI nu a fost funcţională niciodată, la cea cu premierul răspund consilierii acestuia, spicherului Lupu primarul nu i-a telefonat niciodată, iar altele două sunt pentru legătura cu ministerele şi instituţiile din subordinea primăriei. Cât am discutat noi, liniile roşii au "tăcut". Să trecem la interviu, pentru că în anticameră aşteaptă mai multă lume să intre la primarul general de Chişinău. - Dle primar, cum arată acum o zi din viaţa lui Dorin Chirtoacă? - Sunt la serviciu de la 8.00 dimineaţa şi până la 11.00 - 12.00 noaptea. Merg la diverse acţiuni în teren, în sediul primăriei, am şedinţe cu subdiviziunile primăriei, întâlniri cu oameni care doresc să investească la Chişinău sau reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale. - Când reuşiţi să vă odihniţi? Veniţi şi sâmbetele şi duminicile la birou? - Da. Uneori, sâmbăta şi duminica, îmi fac timp să iau şi câte o pauză. - Ne-aţi spus că, pe lângă priorităţile curente, încercaţi să "reparaţi" şi lucrurile "incorecte" de până la alegerea Dvs. în funcţie. Care ar fi acestea? - Lucrări desfăşurate sau contracte semnate fără acoperire financiară. Sau lucrări desfăşurate peste limita aprobată de CMC. De exemplu, reparaţia şi linia de troleibuz de pe strada Independenţei, cealaltă linie de la Universitatea Agrară, parcul Valea Morilor nici până în prezent nu are finanţare, aşa cum nu a avut, datorii pentru lucrările desfăşurate de Direcţia construcţii capitale şi care au fost achitate în ultima jumătate de an ş.a.m.d. - Aceste decizii ale fostului CMC nu au fost contestate de reprezentantul Guvernului care participă la şedinţe? Acum observăm că acesta este destul de activ... - Cam aşa este. Deocamdată, sunt contestate doar deciziile care privesc numirea şi alegerea în funcţii la Primărie. De ce n-au contestat înainte de alegeri deciziile aprobate fără acoperire financiară, e o întrebare pentru dânşii. - Cum e să activezi în funcţia în care aţi fost ales când aveţi o poliţie ostilă actualei conduceri a primăriei? - Este vorba de o anumită parte a Ministerului de Interne care se află în strânsă legătură cu guvernarea. Această componentă a ministerului are o problemă cu primăria. Însă, marea majoritate, sunt absolut convins, a poliţiştilor din municipiul Chişinău şi-ar dori să-şi facă treaba în continuare fără niciun fel de oprelişti din partea ministerului. Nu cred că sunt foarte mulţi cei care îşi doresc ca această stare de lucruri să continue. - Simţiţi presiuni? - N-aş spune. E vorba de încercări de a face mai stângace activitatea administraţiei publice. Cauza problemei refugiaţilor există în toţi aceşti 15 ani, adică momentul în care lor li s-a promis ceva şi, iată, anul 2008 când ei, propriu-zis, încep să primească. Răbdarea lor a ajuns la limită. - Aveţi, mai nou, şi un ultimatum: dacă n-o să redresaţi situaţia "dezastruoasă" din Chişinău în câteva luni, va fi iniţiat un referendum pentru realegerea primarului capitalei... - Eu chiar le urez succes şi-i încurajez să facă lucrul acesta oricând. Din punctul meu de vedere, serviciile municipale funcţionează aşa cum li s-a cerut după alegeri, dar nu au ajuns încă la nivelul la care trebuie să fie, pentru că unele aveau nişte tarife populiste, iar pentru unele din ele se punea problema chiar să fie sufocate. Acum nu se mai permite să funcţioneze vreun serviciu anapoda, fără să existe o logică. Au fost mărite salariile profesorilor, ceea ce nu s-a mai făcut în ultimii şase ani, au fost lichidate datoriile creditoare faţă de subdiviziuni şi antreprenori, dosarele restante la capitolul autorizaţii de construcţii, procesele-verbale de recepţie finală care erau aproximativ 900. Acum se lucrează pentru a fi lichidată restanţa în Direcţia arhitectură, urbanism şi relaţii funciare. Cu alte cuvinte, lucrurile merg înainte. Pentru 2008, sunt prevăzute la capitolul investiţii peste 50 milioane de lei. Nu este poate cea mai fericită cifră, dar dacă nu am fi avut povara "Termocom"-ului, ne-am fi ridicat la investiţii de peste 300 de milioane de lei. Anul 2007 a fost primul an când administraţia publică locală a fost obligată din bugetul şi aşa mic pe care îl are să compenseze tariful pentru energia termică în proporţie de 60-70 la sută. - Aţi pierdut procesul cu "Termocom"-ul care cere acum 700 lei pentru o Gkal... - Suntem în proces încă, am atacat la instanţa superioară. Evident, ei vor cere din ce în ce mai mult. Atât timp cât nu sunt în subordinea noastră directă, noi nu prea avem pârghii de influenţă asupra activităţii "Termocom"-ului. - Cum veţi ieşi din acest impas? - Pentru anul acesta am ieşit. Suntem la mijlocul lunii februarie, într-o lună se încheie sezonul de încălzire. Nu le-am permis să comită în continuare abuz împotriva populaţiei şi a administraţiei publice locale. Anul trecut, decizia CMC din ianuarie nu avea acoperire financiară. Mai mult, acea decizie a crescut tariful în mod artificial, pentru că la populaţie acesta a rămas acelaşi - 233 de lei. Oamenii au rămas cu impresia că tarifele pot creşte, dar populaţia nu urmează să fie afectată de acest lucru. Ceea ce nu este corect. Dacă un serviciu costă un anumit preţ, soluţia corectă este ca acest lucru să fie spus oamenilor şi să fie aplicat un mecanism ca oamenii să şi poată achita acel preţ. - Pentru viitorul sezon de încălzire, tariful o să crească inevitabil şi oamenii o să dea vina pe primărie... - "Termocom"-ul trebuie să argumenteze economic tariful pentru 2007 şi 2008. Trebuie să facă lucrul acesta către sfârşitul lunii februarie. După aceea, trebuie un mecanism pentru ca populaţia să poată face faţă costurilor acestui serviciu. Sunt oameni care nu pot plăti nici 233 de lei Gkal, chiar dacă el nu mai este actual. Şi Banca Mondială, practic, obligă statul R. Moldova, păcat că-l constrânge atât de târziu, punând problema ca Guvernul să implementeze un mecanism de compensaţii individuale. Al doilea mecanism ar fi suportarea cheltuielilor pentru agentul termic nu numai în perioada rece a anului, ci pe tot parcursul anului. Lucrul acesta se practică şi în România. Pentru prima dată noi am prevăzut pentru anul curent 180 de milioane de lei pentru compensaţii în acest sens. Din păcate, ceea ce face acum Guvernul prin intermediul "Termocom"-ului şi instanţele de judecată s-ar putea să ne ducă nu numai la epuizarea acestor 180 de milioane de lei, dar şi la confiscarea altor circa 200 de la bugetul municipal. - Atunci, ce se întâmplă cu celelalte domenii care necesită investiţii? - Am cerut direcţiei finanţe soluţii de pe acuma pentru situaţia pe care am putea-o avea în toamnă. O soluţie ar fi împrumutul, deşi nu e cea mai fericită idee. Am atras atenţia direcţiilor pentru a putea reduce bugetele ca să reuşim să asigurăm funcţionalitatea. Pericolul cel mare într-o asemenea situaţie este că se poate încasa în mod forţat prin instanţa de judecată, aşa cum s-a procedat deja cu 103 mln. de lei în luna decembrie, alte 10 mln. de lei cu apartamentele ministerului Apărării, mai vin acuma titluri executorii pe hotărâri judecătoreşti prin care suntem obligaţi să dăm spaţiu locativ. Deci, este o politică întreagă în această privinţă. Se doreşte ca Primăria să ajungă într-un blocaj financiar. Organizaţiile internaţionale ar trebui să atenţioneze autorităţile R. Moldova. Din start au fost tratate discriminatoriu municipiile Chişinău şi Bălţi, în funcţie de culoarea politică. Acesta este deja un motiv pentru organizaţiile internaţionale să atragă atenţia Guvernului şi să-l pună la respect, pentru că şi Guvernul beneficiază de anumite susţineri financiare din exterior. - Dacă situaţia este atât de încordată cu investiţiile, ce se va întâmpla cu drumurile? - În 2006, direcţia respectivă a avut pentru reparaţia străzilor un buget propriu de 40 mln. de lei, plus 56 mln. de lei de la stat, în 2007 - 46 mln. de lei, iar în 2008 - 45 mln. de lei. Cert că nu este suficient, aşa cum nu a fost niciodată. Aş vrea şi eu ca drumurile să nu mai fie cârpite. Dar, când există riscul ca bugetul să fie diminuat în orice moment, vom merge pe priorităţile imediate, pentru că nu ai cum să te desfăşori când nu-ţi permite bugetul. - Când mergeţi pe stradă, sunteţi mulţumit de curăţenia din oraş? Vi se pare Chişinăul mai curat sau mai murdar decât înainte? - Decât acum doi ani, în aceeaşi perioadă, în mod cert este mai curat. Aici am recurs la altă tactică. Tariful care era a fost majorat de la 2, 80 lei la 5, 60, pentru ca întreprinderea "Autosalubritate" să nu mai fie sufocată şi să poată să se dezvolte. Am început activitatea de lichidare a gunoiştilor neautorizate. - V-am văzut, marţi, la un asemenea eveniment. Este treaba primarului să meargă la lichidarea gunoiştilor? - În activitatea primarului intră cât mai multă activitate de teren, ceea ce am de gând să fac în continuare, pentru a putea sprijini colegii atunci când aceştia activează. Asta sper să ajute la dinamizarea activităţii serviciilor publice. Vrem ca zonele murdare din Chişinău să dispară şi toată lumea să fie mai sensibilă la capitolul curăţenie. - În campania electorală spuneaţi că printre primele trei lucruri de care vă veţi ocupa în primul rând, va fi şi transportul. Ce aţi întreprins la acest capitol? - Am cerut şi pregătesc un orar de sosire şi plecare în staţii a transportului. Am rezolvat definitiv problema cu staţiile, astfel încât acestea să fie amplasate pe întreg teritoriul municipiului Chişinău. Este vorba de ameliorarea situaţiei curente, dar acest domeniu necesită investiţii - reînnoirea parcurilor. Deocamdată, trebuie să ne descurcăm cu sistemul actual. Le-am cerut să facă cheltuieli mai eficiente. Cu microbuzele a trebuit să aşteptăm luna ianuarie, pentru ca să dispară presiunea Guvernului cu maşinile reutilate. Nu este exclus să mai apară presiuni. Urmează ca acestea să se oprească numai în staţii, capacitatea pe scaune să fie respectată, curăţenia, fumatul, muzica ş.a.m.d. - Care este situaţia la Staţia de epurare a apei? - Soluţia propusă iniţial presupunea o povară mare asupra bugetului municipal de peste şase ani. Era anunţată şi o licitaţie pe care am anulat-o, pentru că nu exista acoperire financiară. Un consultant din Estonia care lucrează cu Direcţia construcţii capitale urmează să propună un alt mod de reconstrucţie a staţiei de epurare - s-o facă investitorii cu recuperare din tarif şi creditele pentru noxele de bioxid de carbon pe care le depăşeşte în ţara unde are afacerea. Pentru asta trebuie să facem o ofertă. - Ce pretenţii aţi avea faţă de CMC? - Nu am pretenţii. Sunt mulţumit de modul în care lucrăm cu colegii din CMC, cu toată polemica şi chiar cu discuţiile aprinse. Totuşi, în mai puţin de jumătate de an, CMC a reuşit să corecteze situaţia aşa cum am solicitat noi, executivul. - Nu spuneţi asta ca să nu supăraţi consilierii? - Noi discutăm lucrurile astea de câte ori avem ocazia şi dânşii cunosc poziţia mea. - Impresia mai multor oameni este că primarul Chirtoacă nu zâmbeşte niciodată... - Nu este adevărat (zâmbeşte). - Ne aflăm aici de aproape o oră şi nu aţi zâmbit niciodată... - Trebuie să spun că din 2005 încoace zâmbesc mult mai mult. Un funcţionar şi un politician trebuie să transmită, în primul rând, stabilitate, iar celelalte lucruri sunt auxiliare. Da, evident că trebuie să insuflăm optimism, dar acesta trebuie să fie bazat pe ceva. Ne-am propus ca municipiul Chişinău să aibă această bază şi să se dezvolte, fără ca s-o zdruncine cineva. Pe de altă parte, când vezi că lumea aşteaptă condiţii mai bune de trai, salariile sunt mizere, nu cred că poţi avea o stare permanentă de euforie. - Definiţi relaţia dintre autorităţile centrale şi cele publice locale. Aveţi ceva să le reproşaţi actualilor guvernanţi? - Este o relaţie de cooperare la nivel tehnic. Eu, colegii viceprimari şi şefii de direcţii participăm la diferite acţiuni unde suntem angrenaţi datorită legislaţiei. Chiar şi în cazul accidentului de pe str. Drumul Viilor a fost creată o comisie guvernamentală. De fapt, responsabilitatea acolo aparţine Inspecţiei de Stat în Construcţii, pentru că ei sunt cei care trebuie să monitorizeze construcţiile. Aşa şi-au luat ei competenţele. Cândva acestea ţineau de administraţia publică locală. Aşa au vrut ei să încercuiască administraţia locală, privând-o de anumite competenţe, inclusiv combaterea fenomenului construcţiilor neautorizate, monitorizarea construcţiilor şi chiar veniturile care vin de la înregistrarea autorizaţiilor în construcţii etc., etc. Sunt o serie de imixtiuni. Cu toate acestea, noi colaborăm. Chiar şi cu poliţia, atunci când este vorba de gestiunea unor situaţii unde nu-şi are amestec politicul. - Cine răspunde astăzi de construcţiile neautorizate? - Preturile de sector au, conform legii, obligaţia de a ţine sub control situaţia şi de a depista construcţiile neautorizate. Problema este că pretura nu poate interveni imediat. În momentul în care o construcţie este descoperită, trebuie sesizată Inspecţia de stat în construcţii care trebuie să vină să facă un proces-verbal, pe urmă să-l trimită la pretura de sector şi aceasta să emită o decizie de amendă, demolare etc. Uneori, acest proces de constatare a Inspecţiei de stat durează cu lunile, cu anii sau nu are loc în general. Imobilul de pe str. Columna 86 unde a fost acel eveniment tragic a ajuns să fie construit la cinci etaje fără niciun fel de reacţii din partea Inspecţiei. Până în prezent nu există o concluzie, fiindcă e implicată şi procuratura. După aceea, chiar dacă are loc constatarea şi comisia administrativă decide demolarea, această decizie este imediat atacată în instanţă şi începe acelaşi proces de tergiversare. - Care este situaţia privind lacul Valea Morilor? - Aici lucrurile au stat din capul locului anapoda. Soluţia este să rezolvăm în primul rând canalizarea în cartierul Buicanii de Jos. Pentru că de acolo aveau loc deversări în lac. Până la construcţia canalizării în acest sector este absurd să vorbim despre amenajarea lacului şi reactivarea zonei de agrement. Acest lucru este inclus în programul Direcţiei construcţii capitale pentru 2008. Da, este păcat că sunt stopate lucrările la jumătate. Rezolvarea problemei lacului înseamnă cel puţin 100 milioane de lei, bani pe care bugetul nu-i are acum. S-ar putea să recurgem la soluţia unei oferte pentru investitori - reamenajarea lacului cu posibilitatea de a desfăşura activităţi economice acolo. Proiectul iniţial a fost altul - din banii municipiului şi ai statului trebuia să rezolve partea de amenajare, după care să vină investitori privaţi care să-şi rezolve afacerile acolo. - Sunteţi mulţumit cum reflectă mass-media publice activitatea Primăriei? - Vă dau un singur exemplu elocvent. La accidentul care a avut loc la casa din str. Drumul Viilor, la ora 12.00 noaptea, era prezent acolo pretorul sectorului Centru, domnul Şarban. La ora 2.00 dimineaţa, erau deja şi doi viceprimari, la ora 5.00 dimineaţa, am fost prezent eu acolo. M-am aflat la faţa locului până la 10.00 - 11.00, cu o întrerupere de jumătate de oră cât am venit până la primărie. Acolo, în teren, am avut o şedinţă. Aproape de ora 10.00, a venit şi primul-ministru. Imediat au apărut "Teleradio-Moldova" şi NIT. S-au făcut discuţii în aer liber, mai mult un monolog al primului-ministru, în care dânsul a dat indicaţii depăşite, pentru că de la ora 12.00 noaptea erau aplicate, unele chiar contrare a ceea ce trebuia de făcut. Au filmat, după care s-au retras împreună cu primul-ministru. Toţi ceilalţi care erau acolo şi lucraseră nici nu au fost văzuţi. Aşa s-a procedat în acel caz şi nici nu e nevoie să comentăm. - Presa a remarcat deschiderea neaşteptată a poliţiei în cazul accidentului de maşină pe care l-aţi avut. O să mai conduceţi vreodată maşina de serviciu? - În primul rând, carnetul meu mai este valabil. Poliţia a luat decizia de a mi-l retrage, dar eu am atacat-o în instanţele de judecată. Să vedem ce-o să spună instanţa. Şi acum conduc maşina de serviciu. Şoferul pe care l-am avut a renunţat. O să angajez, probabil, altul. - Revenim la prima întrebare. Dacă aveţi aşa un program încărcat, reuşiţi să mai mâncaţi pe parcursul zilei? - (zâmbeşte) Uneori, într-adevăr, mănânc mai mult din fugă. Chiar aici în birou. Alteori, merg la cantina din subsolul oficiului central poştal, am mai fost şi la "Gălbenuş", s-a mai întâmplat să mai iau prânzul în oraş cu delegaţii oficiale. Se întâmplă uneori să nu mănânc la prânz sau să mănânc chiar aici, în birou la caserolă, mâncare cumpărată. Când sunt plecat în teritoriu, mă mai opresc undeva pe drum. - Să înţelegem că primarul general al Chişinăului nu se mai căsătoreşte în acest mandat, dacă, practic, nici timp liber nu are? - Cine ştie. Nu aduce ziua cât aduce ceasul. - Vă mulţumim pentru interviu!
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲