![[o]](/v2_files/img/icons/clock.png){kind=icon}
Comentarii (1)
Tipăreşte
Sus
Kremlinul vrea în Moldova un megapartid liberal în frunte cu Serafim Urechean
adăugat 01 februarie 2008, 12:57, la Politică
Fostul propagandist sovietic, Anatol Ţăranu, astăzi mare "patriot român" în cadrul Partidului Naţional Liberal, lansează în ziarul de la Chişinău al separatiştilor transnistreni "Kommersant Plus" ideea constituirii unui megapartid liberal care s-ar afla sub conducerea liderului AMN, Serafim Urechean.
Într-un interviu acordat acestei publicaţii periodice, a doua parte a căruia urmează să apară astăzi, Anatol Ţăranu face o trecere în revistă a partidelor politice care ar fi în măsură să succeadă la guvernare Partidul Comuniştilor după parlamentarele din 2009. Referindu-se la segmentul de centru-dreapta a eşichierului politic moldovenesc, intervievatul constată că Alianţa Moldova Noastră este partidul cu cel mai mare potenţial, dar care, oricum, nu va fi în stare să surclaseze Partidul Comuniştilor sau, cum se exprimă Anatol Ţăranu, "să devină groparul PCRM".
Ce propune Anatol Ţăranu? Nici mai mult, nici mai puţin decât "unirea prin absorbţie de către AMN a tuturor partidelor de orientare liberală". Întrebat cine ar trebui să conducă acest megapartid liberal victorios, Anatol Ţăranu face o constatare mai mult decât curioasă. Iată ce spune dubiosul autor de cărţi comuniste: "În ultimul timp, pe segmentul liberal au apărut câteva figuri remarcabile şi promiţătoare. Îi am în vedere, în primul rând, pe Dorin Chirtoacă şi Vladimir Filat. [...] Dar rolul de lider al opoziţiei moldoveneşti în acest ciclu electoral îi revine lui Serafim Urechean". Deci, Dorin Chirtoacă ar urma să fie înregimentat într-un partid politic condus de Serafim Urechean! Nu ştiu dacă acest partid, în cazul în care va fi creat, ar putea deveni "groparul comuniştilor", dar, în mod sigur, s-ar constitui în groparul lui Dorin Chirtoacă. Nu pot spune că aş fi întotdeauna încântat de prestaţia primarului general Dorin Chirtoacă, dar, raportându-l la ceilalţi lideri liberali, trebuie să constat că el nu are un trecut compromis, nu a fost implicat în afaceri murdare, manifestă atitudini patriotice şi nu a participat în scheme politice diversioniste încropite la Moscova. Este mai mult decât evident că alinierea lui (şi, în general, a întregului Partid Liberal condus de Mihai Ghimpu) în cohorta AMN ar compromite atât primarul general al municipiului Chişinău, cât şi formaţiunea pe care o reprezintă.
Ce va face Dorin Chirtoacă la parlamentarele din 2009?
Unii vor spune că acest scenariu (constituirea unui megapartid liberal în frunte cu Serafim Urechean, în componenţa căruia ar intra şi Dorin Chirtoacă) este unul fantezist. Şi eu cred şi sper că nu are prea multe şanse de a fi realizat (nu pentru că am fi împotriva unirii tuturor liberalilor, ci pentru că unificarea lor într-un singur partid dirijat de la Moscova ar fi de-a dreptul îngrijorătoare). Totuşi, la o analiză succintă a situaţiei de pe eşichierul politic, vom constata că "unionistul" şi "naţionalistul român" Anatol Ţăranu nu a lansat în mod gratuit această idee în "Kommersant Plus", cel mai şovin şi proimperial ziar din Republica Moldova. Se apropie campania electorală parlamentară din 2009 şi liberalii lui Mihai Ghimpu vor trebui să decidă cum vor participa în această competiţie, ceea ce pare a fi nu tocmai uşor, dacă e să ţinem cont de câteva aspecte: pentru 2009 pragul electoral va constitui, probabil, 6 procente, iar alianţele vor putea fi constituite doar postelectoral. Va risca Partidul Liberal să înfrunte această barieră de unul singur? Spun "va risca" pentru că, în cazul unui eşec, liberalii lui Mihai Ghimpu vor risipi tot capitalul electoral acumulat de Dorin Chirtoacă în localele din 2007 (acelaşi lucru se va întâmpla şi în cazul în care PL va decide să nu participe la următoarele alegeri). Şi dacă nu vor risca, cu cine atunci "se vor uni prin absorbţie", de cine se vor lăsa absorbiţi (pentru a intra în Parlament şi pentru a nu irosi voturile unui segment de alegători bine-intenţionaţi), în condiţiile în care astăzi avem doar 3 formaţiuni politice cu şanse reale de a intra în Parlament: Partidul Comuniştilor, Alianţa Moldova Noastră şi Partidul Popular Creştin Democrat? Întrebarea rămâne fără răspuns chiar dacă am admite (ceea ce mi se pare însă puţin probabil) că în Parlament ar accede şi tandemul Braghiş-Muşuc sau Diacov-Serebrian.
Pentru echipa lui Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă ecuaţia se complică şi mai mult dacă e să luăm în calcul faptul că însuşi primarul general nu va putea candida credibil pe nici o listă la următoarele alegeri parlamentare cel puţin din două motive. Primul. Adversarii lui Chirtoacă vor spune că acesta a folosit alegerile locale şi funcţia de primar general doar ca pe o trambulină spre Parlament şi, în felul acesta, "a trădat chişinăuienii", cucerind, în mod populist, încrederea cetăţenilor care aşteaptă de la el o administrare eficientă a treburilor capitalei. Al doilea. O eventuală abandonare de către Chirtoacă a funcţiei de primar general al Chişinăului ar însemna renunţarea de bună voie la o redută extrem de importantă deja cucerită de acest partid. Altfel zis, ar însemna să schimbe vrabia din mână pe cioara de pe gard. Sau să repete fapta lui Urechean, ceea ce nu este cazul, deoarece se ştie că ultimul a părăsit funcţia de edil al capitalei în favoarea celei de deputat doar pentru a obţine imunitate şi a se proteja în faţa organelor de anchetă.(Cine ştie ce soartă ar fi avut dosarele intentate contra acestuia dacă nu ar fi migrat dinspre primărie spre Parlament?) Dar Chirtoacă nu are un trecut tenebros, umbrit de cazuri de corupţie şi nu pare preocupat de un eventual zel excesiv din partea organelor de anchetă.
Un megapartid pe dreapta - o idee obsesivă a polittehnologilor ruşi
Revenind la interviul lui Anatol Ţăranu din "Kommersant Plus", vom aminti că strategii ruşi au încercat, în mai multe rânduri, constituirea în Republica Moldova a unor megapartide pe care să le controleze, tentativă care însă nu s-a bucurat de succes. Chiar şi crearea, pentru alegerile parlamentare din 2005, a Blocului "Moldova Democrată"a fost un succes doar parţial, deoarece, după ce au intrat în Parlament, reprezentanţii câtorva partide (Dumitru Braghiş, Dumitru Diacov, Oleg Serebrian şi chiar Anatol Ţăranu şi Vitalia Pavlicenco) s-au desprins de nucleul lui Urechean. Atunci, unul dintre ideologii BMD a fost Anatol Ţăranu, aşa că nu este de mirare că acum acesta iarăşi încearcă să tatoneze terenul pentru Serafim Urechean. Este adevărat că, doar câteva luni în urmă, atunci când părăsea Blocul Moldova Democrată, Anatol Ţăranu (alături de fermecătoarea Vitalia Pavlicenco)spunea că face acest lucru şi pe motiv că "Serafim Urechean este corupt omul Moscovei". Iată că acum Anatol Ţăranu consideră oportun ca toţi liberalii să se unifice "sub conducerea înţeleaptă" a "omului Moscovei". De ce oare?
De ce Ţăranu îl serveşte pe Urechean?
Lucrurile devin mult mai clare dacă mai aducem câteva detalii. Anatol Ţăranu este nu doar un fost propagandist al ideologiei sovietice, autor şi coautor al unor opere de manipulare şi îndoctrinare bolşevică ("Munca - baza modului de viaţă socialist", "Pe calea spre comunism", ultima apărută în 1987, în plină perestroikă gorbaciovistă). Anatol Ţăranu a mai deţinut funcţia de ambasador al Republicii Moldova la Moscova (1993-1994) şi, în perioada 1997-1998, cea de consilier prezidenţial pentru misiuni speciale al lui Petru Lucinschi. Este foarte important acest detaliu pentru că în 1997 a fost semnat odiosul memorandum Primakov-Lucinschi, care prevedea constituirea unui aşa-numit "stat comun", struţocămila care ţintea distrugerea independenţei ţării noastre prin aglutinarea mecanică a Republicii Moldova cu o parte a teritoriului său naţional aflat sub ocupaţie militară rusă, Transnistria, adică anexarea Moldovei la interesele imperiale ale Moscovei. Acesta a fost, de fapt, primul proiect rusesc de federalizare, care a pus bazele pretenţiilor ruse de a face o simetrie între Chişinău şi Tiraspol şi de a pretinde "federalizarea ţării", urmând ca cei doi subiecţi ai noii federaţii să fie Republica Moldova şi Armata Rusă. (A nu se uita aici că acelaşi Anatol Ţăranu, ca deputat în primul Parlament, a ostenit de zor încercând să blocheze instalarea "naţionalistului" Mircea Druc în funcţia de Prim-Ministru şi zbătându-se să îl promoveze în fruntea primului Guvern de după alegerile din primăvara lui 1990 pe Primul Secretar al Partidului Comunist, omul Moscovei, Petru Lucinschi. Iar în 1993, acelaşi A. Ţăranu a fost printre conspiratorii care l-au debarcat pe Alexandru Moşanu din funcţia de preşedinte al Parlamentului şi l-au instalat în această funcţie pe acelaşi Petru Lucinschi.)
Şi Serafim Urechean are un parcurs biografic asemănător. În perioada 1983-1985, Serafim Urechean a studiat la Şcoala Superioară de Partid (nu Liberal, ci Comunist) din Leningrad, după care a activat cu mult succes în cadrul Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova, ocupând diverse funcţii de conducere în nomenclatura regimului de ocupaţie. În 1994 este numit prin decret prezidenţial în funcţia de primar al municipiului Chişinău, în care se menţine până în 2005.
Iată două personalităţi ilustre ale politicii moldoveneşti care de la bolşevism "au evoluat", în mod miraculos, la doctrina liberală şi, mai nou, la conştiinţa de sine europeană şi românească şi care, în definitiv, îşi propun să devină "groparii comunismului".
Cine are nevoie de unificarea liberalilor?
Persoana cea mai interesată în povestea unificării liberalilor este Serafim Urechean, care, de altfel, a şi declarat că susţine această idee dacă "unificarea se va produce prin absorbţie", exact cum a propus Anatol Ţăranu. Deşi AMN s-a plasat pe locul doi în alegerile locale, ea nu a demonstrat că este o forţă capabilă să câştige alegerile. Ca să dea această iluzie alegătorilor săi, Serafim Urechean are nevoie să opereze o schimbare care trebuie să poarte denumirea "unificarea tuturor partidelor liberale". Mai rămâne de văzut dacă ceilalţi liberali vor accepta propunerea lansată de Anatol Ţăranu. Cred că este puţin probabil. Orgoliile lor de lideri de partid îi vor împiedica, dar chiar dacă s-ar produce o asemenea adunare laolaltă a acestora, din nou sub conducerea înţeleaptă a unui cunoscut nomenclaturist şi îmbuibat al tranziţiei (vorba veche: la vremuri noi, tot noi!), o astfel de construcţie electorală va rezista exact până la prima şedinţă a Parlamentului, adică ar repeta exact soarta lipsită de glorie a BMD-ului, care s-a risipit ca un castel de nisip. Şi apoi, puţini dintre ei nutresc "simpatiile" lui Anatol Ţăranu faţă de Serafim Urechean. Chiar dacă acesta a fost singurul invitat de la Chişinău la recentul congres al partidului-stat de la Moscova "Edinnaia Rossia". Şi asta nu doar pentru că nu toţi politicienii de la Chişinău manifestă acelaşi grad de obedienţă faţă de Kremlin. E adevărat, sunt destui şi din aceştia, numai că ei treapădă acum de zor la Moscova, se contestă reciproc şi îşi dispută cu încrâncenare statutul de lachei.
Să nu ne scape din vedere că Moscova nu se va limita doar la un singur proiect electoral, ci va avea mai multe, pe care să le manipuleze concomitent.
Aceste alegeri nu vor fi o simplă confruntare între guvernare şi opoziţie. Ele capătă, ca şi în cazul recentelor campanii electorale din Georgia şi Ucraina, dimensiune geopolitică. Iar de rezultatul lor va depinde, în mod substanţial, şansa ţării noastre de a deveni parte a spaţiului european, nu doar ca aspiraţie, ci şi instituţional.
#13915
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲
![[Valid RSS]](/v2_files/img/valid-rss.png "Validate my RSS feed"){kind=small}