Nu mai rămâne nici un dubiu: Moscova a pornit un nou război al vinului împotriva Republicii Moldova. Principalul sanitar al Rusiei, Ghennadi Onişcenko, nici măcar nu se mai oboseşte să prezinte motivaţii clare ale acţiunilor sale împotriva vinurilor moldoveneşti.

Replicile Chişinăului la acuzaţiile privind calitatea vinului exportat nu fac decât să-l irite şi să-i provoace noi ameninţări la adresa autorităţilor moldoveneşti. Este evident că pretenţiile lui Onişcenko nu au la bază fapte concrete, ci reflectă o atitudine politică a Kremlinului faţă de actuala conducere a RM.

Un act simbolic nu poate fi anulat

Deşi decretul lui Ghimpu a fost declarat neconstituţional de judecătorii Curţii Constituţionale, Moscova nu se poate calma, fiindcă înţelege bine că actul declarării zilei de 28 iunie drept zi a ocupaţiei sovietice, ca orice act simbolic, poate fi anulat, dar nu şi anihilat. Chiar dacă ruşii vor răspunde chemării primarului Moscovei şi vor boicota produsele moldoveneşti, decretul lui Ghimpu va continua să îşi facă efectul.

Situaţia Moscovei în cazul dat ne aminteşte istoria cu regele Midas, pe care Apollo, zeul luminii şi al artelor, protector al poeziei şi al muzicii, l-a împodobit cu urechi de măgar pentru ceea ce s-ar numi azi arbitraj incompetent al unui concurs de muzică instrumentală. Secretul, păzit cu străşnicie de rege, fu descoperit de bărbierul său.

Ştiind prea bine ce îl aşteaptă dacă nu îşi ţine limba după dinţi, dar nemaiputându-se stăpâni, bărbierul săpă noaptea o groapă în pământ şi şopti secretul aflat. El plecă uşurat, îngropând secretul, doar că în locul acela au crescut trestii şi ele au transmis vântului oribila descoperire, răspândindu-se astfel vestea în lumea întreagă.

Graţie decretului preşedintelui interimar al RM, lumea întreagă află că Rusia «are urechi de măgar», este ocupantă,  şi implicarea Curţii Constituţionale nu o mai poate ajuta cu nimic. Mai ales că înalta Curte nici nu poate nega acest lucru, ci doar afirmă că Ghimpu nu avea dreptul să dea apreciere «urechilor» ruseşti. Aici însă apare în mod firesc întrebarea: de ce nu?

Litera şi spiritul Declaraţiei de Independenţă

Fiindcă CC nu precizează ce articole din Constituţia Republicii Moldova a încălcat Mihai Ghimpu, se poate conchide că el nu a încălcat nici unul, şi de aceea s-a inventat o frază care sună foarte ciudat: „a încercat să dea un aspect juridic evenimentelor istorice şi politice”.

Asemenea argumente au stârnit legitime dubii privind starea morală a judecătorilor, nu numai fiindcă decrete similare cu „aprecieri juridice” au emis şi alţi preşedinţi ai RM.
(Atunci când Voronin a stabilit ca ziua de 22 iunie să fie ziua comemorării victimelor fascismului, nu a încercat el să dea o apreciere juridică evenimentului din 22 iunie 1941?)

Decretul lui Ghimpu privind ziua de 28 iunie 1940 reflectă litera şi spiritul Declaraţiei de Independenţă în care se subliniază că RM a devenit parte a URSS „fără consultarea populaţiei din Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, ocupate prin forţă la 28 iunie 1940”, şi se cere „Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupaţie a acesteia şi să retragă trupele sovietice de pe teritoriul naţional al Republicii Moldova”. În preambulul Constituţiei RM se face trimitere la  proclamarea independenţei, ceea ce înseamnă că „aprecierile” lui Ghimpu se situează pe fundamentul constituţional al RM.  

De altfel, în interpelarea PCRM este contestat nu conţinutul decretului, ci faptul că Ghimpu şi-ar fi depăşit funcţiile, intrând pe terenul atribuţiilor Parlamentului.  

CC pe terenul politic

Curtea Constituţională şi-a depăşit atribuţiile şi a intrat în mod evident pe terenul interpretărilor politice, altfel ar trebui să considerăm că ea legalizează aflarea trupelor ruseşti pe teritoriul RM.

Acum, pentru a depăşi posibilitatea unei asemenea interpretări anticonstituţionale, Mihai Ghimpu este obligat să întreprindă două acţiuni concomitente: să se conformeze deciziei CC, anulând decretul său, şi să-l reediteze cu unele modificări de conţinut, însă, neapărat, păstrând alineatul privind retragerea trupelor ruse de ocupaţie.

Ca să nu fie învinuit că încearcă să dea „aprecieri juridice”, primul alineat ar putea fi redactat în felul următor: A se declara ziua de 28 iunie drept zi a comemorării victimelor ocupaţiei sovietice.  

De ce ruşii urăsc Cabernetul?

Deoarece ne aflăm la a doua „ediţie” a războiului vinurilor, ar fi cazul să ne amintim cum a izbucnit primul. Moscova l-a declanşat în urma unui „incident” similar, legat de aflarea ilegală a trupelor sale pe teritoriul Republicii Moldova.

În decembrie 2004, la reuniunea Consiliului de Miniştri OSCE, la Sofia, Andrei Stratan, ministrul de Externe al RM, a declarat că "autorităţile republicii (adică preşedintele de atunci Vladimir Voronin – n.red.) califică prezenţa trupelor ruseşti pe teritoriul Republicii Moldova drept ocupaţie militară". "Prezenţa trupelor ruseşti contravine voinţei politice a autorităţilor constituţionale moldovenesti şi sfidează principiile şi normele internaţionale, recunoscute unanim. Argumentele citate pentru justificarea tergiversării procesului de retragere a trupelor şi muniţiilor timp de mai bine de doi ani nu sînt legitime", a subliniat Stratan.

Federaţia Rusă a apreciat drept “absurdă, iresponsabilă şi evident neprietenească” declaraţia lui Andrei Stratan. În comentariul plasat pe site-ul MAE al Rusiei, conducerea de la Chişinău a fost învinuită de “denaturare grosolană a faptelor reale (atenţie la limbaj! – n.n.), care stau la baza misiunii Grupului operativ de trupe ruse şi a pacificatorilor rusi”. “Încercările de a-i prezenta în calitate de “ocupanţi” ilegali provoacă o nedumerire firească”, reproşa MID-ul. 

La congresul PCRM, ce a avusese loc peste o săptămână, liderul PCRM Vladimir Voronin a declarat că prezenţa trupelor ruseşti pe teritoriul RM este «ofensatoare» pentru poporul nostru. Atunci, Voronin, temându-se de o eventuală revoluţie portocalie, făcuse un viraj spre Occident. 

Moscova a răspuns prin interzicerea vinurilor moldoveneşti.

Au fost organizate nimiciri publice ale unor partide de vin moldovenesc, cu folosirea buldozerelor. Efectele au fost dezastruoase pentru vinificatorii moldoveni, care nu şi-au venit în fire nici până azi. Un nou război îi va ruina definitiv pe cei care nu s-au grăbit între timp să caute şi alte pieţe de disfacere.

Se poate conchide că decretul lui Ghimpu a fost ca sarea pusă peste o «rană» mai veche a Rusiei. Moscova urăşte Cabernetul moldovenesc imediat ce i se aminteşte de statutul trupelor ruse în RM. Ea nu este împotriva orientării europene, a aderării RM la UE, dar să nu se schimbe nimic în acest sens. Din acest punct de vedere, Voronin şi PCRM le conveneau ruşilor perfect şi ei, deplângând înfrângerea comuniştilor în alegerile din anul trecut, vor face tot posibilul să-i readucă la putere. Aşa că lozinca PCRM «Patria e în pericol» este cât se poate de actuală.

O altă concluzie ar fi că, mai devreme sau mai târziu, Rusia ar fi recurs la războiul economic. Închiderea pieţei ruse pentru vinurile noastre a fost şi este inevitabilă. Asta, desigur, dacă vom mai dori să fim independenţi.