Ședința de miercuri a Consiliului AIE e un semnal că spiritele încep să se potolească, în loc să se aprindă mai tare, după ce Mihai Ghimpu, s-a „dezlănțuit” și l-a acuzat pe Veaceslav Ioniță, deputat PLDM, președinte al Comisiei parlamentare buget și finanțe, de falsificare a legii cazinourilor. (Dacă e să fim obiectivi, dl Ghimpu care a semnat fără să citească legea respectivă, în calitate de președinte de parlament și președinte interimar al RM, nu e mai puțin vinovat, cel puțin din punct de vedere moral, pentru prejudiciul de 6 milioane de lei adus bugetului public. El trebuia să-și asume partea sa de vină înainte de a provoca scandalul.)

Un scop neclar

Evoluția paradoxală, incertă, a relațiilor din cadrul alianței reflectă în primul rând caracterul incert, incoerent, șubred, insuficient de elaborat al demersului lui Filat către cetățenii RM. Sincer vorbind: mesajul său nu a impresionat, a ridicat mai multe semne de întrebare decât a dat răspunsuri. Și după două săptămâni scopul său rămâne la fel de neclar. După ce pronunțase cu tam-tam numele „păpușarului”, așteptările unor dezvăluiri senzaționale nu au fost îndreptățite. Ba dimpotrivă, impresia a fost că premierul dă înapoi. Tot strigând „lupu! lupu!”, el i-a făcut pe moldoveni să creadă că le va arăta în sfârșit fiara fioroasă, ca apoi să declare că aceasta „nu contează”, că i se acordă prea mare atenție (să înțelegem că manifestările de antipatie față de Plahotniuc din partea ministrului Justiției, Oleg Efrim, sunt propria lui inițiativă?), că problema e în sistemul moștenit de la comuniști, care poate fi dezagregat doar... cu sprijinul comuniștilor. (În condițiile în care „păpușarul” nu mai contează, mesajul său către popor seamănă mai curând cu un of, lipsindu-i rigoarea logică și argumentele necesare. El nu a găsit de cuviință să aducă dovezi concludente în sprijinul afirmațiilor sale privind blocarea activității guvernului și pericolul mafiotizării.

Da, prezidiul este o structură inutilă, un potențial instrument al blocajului, dar nu sinonimul blocajului. Filat nu a prezentat exemple de folosire a acestui instrument. Ceea ce înseamnă că nu le are. Iar dacă nu le are, bătălia declanșată de el seamănă a viermuială, a zbucium, a luptă sterilă pentru reîmpărțirea puterii. Fără dovezi, replicile lui Lupu și Ghimpu că la mijloc ar fi înclinațiile autoritariste ale lui Filat capătă greutate. Indiscutabil, prezidiul trebuie eliminat, dar premierul promitea să ne vorbească despre altceva.

Pofta de împuterniciri?

Fără argumente, fără transparența care s-a dovedit a fi eficientă în cazurile „Moldtelecom” și „Franzeluța”, efortul lui Filat de a revizui acordul de formare a AIE 2 pare un capriciu, o ambiție ce reflectă creșterea poftei de putere. Pacta sunt servanda. Să fie el bântuit de sindromul lui Petru Lucinschi, care și-a epuizat energia și mandatul luptând pentru „împuterniciri”? Pentru a schimba în folosul său raportul de forțe din parlament, Lucinschi l-a atras atunci de partea sa pe Voronin și Roșca, reușind să demită guvernul Sturza, dar a plătit pentru aceasta. Ambii au votat apoi pentru transformarea RM în republică parlamentară. Cochetarea premierului Filat cu Voronin i-ar putea fi fatală ca și lui Lucinschi. Și asta nu doar de aceea că Voronin l-ar putea amăgi. Filat s-ar compromite definitiv ca politician ce nu dorește să lucreze în echipă, ahtiat de putere, călcând toate principiile, capabil de orice de dragul supremației personale. Occidentul în primul rând ar pune cruce pe el.

Spălarea PCRM

Filat a pornit la „război” împotriva PD și PL fără a prezenta motive clare de ce face acest lucru. Și mai bizară pare intenția sa de „spălare” a imaginii PCRM-ului. Da, președintele RM nu poate fi ales fără concursul deputaților PCRM, dar asta nu înseamnă că partidul respectiv este altul decât cel care era anul trecut.

Nici măcar propunerea resetării Alianţei nu este suficient de bine elaborată de premier, el crezând probabil că moldovenii vor citi printre rânduri, darămite ideea unei alianţe cu comuniştii. În loc să preseze PCRM să se reformeze, să se modernizeze, să-şi schimbe denumirea, să renunţe la dogmele şi simbolurile bolşevice, Filat, prin declaraţiile sale, îl încurajează să rămână cum a fost. Și speculaţiile privind posibilitatea unui guvern minoritar liberal-democrat cu sprijinul neformal al PCRM, lui Filat revenindu-i postul de preşedinte, sunt din aceeaşi „arie” a reabilitării comuniştilor şi readucerii lor la putere. Asta nu va limpezi, ci va tulbura şi mai mult apele politicii moldoveneşti, dezgustându-i la culme pe alegători.

Readucerea, într-o formă sau alta, a comuniştilor la putere va însemna sinucidere politică pentru Filat, dar şi pentru PLDM. Gestul liderului PLDM este cu atât mai distructiv cu cât PCRM devine tot mai agresiv şi anunţă acțiuni de protest în toamnă. Dacă va continua să clatine fără motiv barca alianţei, Filat și PLDM riscă să-şi atragă furia celor care au votat pentru partidele AIE.

Lupu și Ghimpu nu sunt mai breji

Pe de altă parte, liderii PD şi PL trebuie să dea şi ei dovadă de flexibilitate. Desfiinţarea prezidiului Guvernului este o condiție legitimă, ca și cea a adoptării deciziilor (poate cu excepţia celor strategice) cu majoritatea simplă a membrilor guvernului. Dacă legile, cu excepţia celor organice, pot fi adoptate cu majoritatea simplă a deputaților, de ce nu ar fi posibilă aceeași regulă în executiv? Desigur numai dacă Lupu și Ghimpu nu urmăresc într-adevăr scopul de a-l bloca sau a-l împinge pe Filat în brațele comuniștilor, ca să-l ducă la pieire.