O "revoluţie" rusească, planificată în 2005, pentru înlăturarea regimului comunistului Voronin
adăugat 29 aprilie 2008, 13:11, la Politică
Kremlinul nu acceptă nicio soluţie pentru problema transnistreană care ar scoate Moldova din sfera lui de influenţă. Presa moscovită vorbeşte deschis despre lovitura de stat planificată de serviciile speciale ruseşti în 2005Moscova încurajează negocierile dintre Chişinău şi Tiraspol şi chiar este gata să accepte o soluţie pentru conflictul transnistrean care ar garanta integritatea teritorială a Republicii Moldova, dacă Chişinăul se angajează să respecte câteva condiţii: staţionarea în continuare a trupelor militare ruse în stânga Nistrului, menţinerea, recunoaşterea şi garantarea internaţională a statutului de neutralitate, acordarea unor garanţii ferme că Republica Moldova nu va deveni niciodată membru al NATO şi că pe teritoriul ei nu vor fi dislocate trupe militare străine, altele decât cele ruse. Această constatare trece ca un fir roşu printr-un material de analiză cu titlul "Unde s-a pierdut Transnistria", publicat luni, 21 martie, în revista "Vlasti" (Puterea) - un supliment al cotidianului moscovit "Kommersant". Vom menţiona că această publicaţie este recunoscută drept una foarte apropiată puterii şi serviciilor speciale de la Moscova, unii chiar afirmă că aceasta ar fi "vocea neoficială a Kremlinului".
Moscova vorbeşte deschis despre planurile sale expansioniste
Autorul acestui material, Aleksandr Soloviov, vorbeşte deschis despre planurile şi ambiţiile imperiale şi expansioniste ale Moscovei, de parcă acestea s-ar înscrie într-un comportament normal şi civilizat al unui stat în secolul XXI. El face o analiză a evoluţiei relaţiilor Rusiei cu Moldova şi Georgia după recunoaşterea de către europeni şi americani a independenţei regiunii Kosovo şi în contextul deciziilor summitului NATO de la Bucureşti. Soloviov constată că Moscova în prezent îşi doreşte mult să soluţioneze conflictul transnistrean, ca să poată să-şi atribuie un asemenea succes şi, mai ales, să le demonstreze occidentalilor că Federaţia Rusă poate rezolva un conflict separatist respectând integritatea teritorială a statului în care s-a produs şi de o altă manieră decât au procedat occidentalii, recunoscând desprinderea regiunii Kosovo de Serbia. Din aceste considerente, Moscova îi constrânge pe liderii secesionişti transnistreni să reia negocierile în format 5+2, iar pe Smirnov - să se întâlnească cu preşedintele Vladimir Voronin. Soloviov lasă să se înţeleagă că Moscova este gata să accepte o soluţie pentru problema transnistreană dacă aceasta satisface interesul de bază al fostei metropole sovietice: menţinerea Republicii Moldova în zona de influenţă a Federaţiei Ruse, mai ales după ce Ucraina şi-a manifestat dorinţa de a adera la NATO, iar în decembrie va deveni membru al planului de preaderare. Menţinerea Republicii Moldova în zona de influenţă rusească înseamnă pentru Moscova, în primul rând, staţionarea fără nici un termen-limită a trupelor sale pe teritoriul nostru naţional, menţinerea statutului de neutralitate, garantarea internaţională a neutralităţii şi oferirea unor garanţii că în Republica Moldova nu vor fi dislocate trupe sau tehnică militară ale Alianţei Nord-Atlantice.
Ruşii nu ascund că în 2005 au dorit înlăturarea prin forţă a lui Voronin, ca represalii pentru refuzul de a semna Planul Kozak
Soloviov vorbeşte deschis (prin gura lui, de fapt, vorbeşte Kremlinul) şi despre lovitura de stat pe care ruşii au încercat să o aplice după alegerile parlamentare din 2005. El spune că lovitura de stat planificată ca răspuns al umilinţei aduse preşedintelui rus Vladimir Putin prin nesemnarea memorandumului pregătit de Kozak şi parafat de Vladimir Voronin şi Smirnov. Iată un fragment din articolul lui Soloviov.
"Moldova a cunoscut şi furia, şi mila Rusiei"
"Dacă în Georgia Rusia întotdeauna a încurajat separatismul, chiar dacă nu a recunoscut oficial cele două foste republici autonome din cadrul RSS Gruzină, atunci în cazul Transnistriei poziţia Moscovei faţă de independenţa regiunii rebele a oscilat în funcţie de relaţiile moldo-ruseşti. Moldova a cunoscut şi furia, şi mila Rusiei. În 2003, Moscova a încercat să soluţioneze în mod definitiv conflictul transnistrean şi să unească republica. O misiune importantă i-a fost încredinţată adjunctului şefului administraţiei de atunci a Kremlinului, Dmitri Kozak. După consultări intense cu Tiraspolul şi Chişinăul, doar în câteva luni el a reuşit să apropie poziţiile părţilor aflate în conflict într-atât încât preşedintele moldovean Vladimir Voronin şi liderul transnistrean Igor Smirnov au parafat Memorandumul privind soluţionarea conflictului transnistrean, elaborat sub supravegherea lui. Dar, în momentul cel mai responsabil, când Putin era gata să sosească la Chişinău, ca să binecuvânteze personal reconcilierea dintre Moldova şi Transnistria, Voronin s-a răzgândit să semneze planul rusesc de soluţionare a conflictului transnistrean.
După aceasta relaţiile dintre Chişinău şi Moscova s-au înrăutăţit într-atât încât în timpul alegerilor parlamentare din 2005 Kremlinul a încercat să organizeze în Moldova o revoluţie pentru a înlătura regimul comunistului Voronin. Dar acela a rezistat graţie faptului că a îmbrăţişat vectorul integrării europene", afirmă Aleksandr Soloviov în analiza sa din cotidianul "Kommersant".
Iată că ruşii vorbesc deschis despre faptul că au încercat să organizeze o lovitură de stat în 2005. Doar Serafim Urechean se mai încăpăţânează să ascundă că după alegerile din 2005 a intenţionat, urmând planul Moscovei, să nu recunoască rezultatele alegerilor şi să cheme lumea în stradă. Şi Valeriu Pasat, asistat de avocatul său, Alexandru Tănase, care este şi adjunctul pe linie de partid al lui Filat, încearcă să dovedească în instanţă că nu a planificat răsturnarea puterii şi asasinarea în acest scop a liderului creştin-democrat Iurie Roşca.
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲