Pe ecranele din România de acum două decenii a rulat un film cu succes la public. Unul sugestiv intitulat Angela merge mai departe. Personajul central era interpretat de inconfundabila actriţă Dorina Lazăr. Divorţată de soţul a cărui violenţă era generată de refugiul zilnic în aburii alcoolului, Angela, cea din film, trăieşte viaţa tipică unui şofer de taxi. Un petrolist, numit Gyuri, o convinge să îşi refacă viaţa.

Cei doi se şi căsătoresc. Dar, ulterior, Angela nu îl poate urma în India, unde alesul inimii sale urma să plece la lucru.

Mă întreb dacă acest lung metraj artistic o fi fost văzut şi de premierul Vlad Filat. Un personaj politic omnipotent, care îşi prosteşte constant concetăţenii, din cel de-al doilea stat românesc, cu relaţia sa specială (!?) cu cancelarul german, fosta R.D.G.-istă Angela Merkel.

Extaziat de faptul că, pe 19 mai a.c., aceasta i-a acordat un snop de minute,Vladimir Filat trâmbiţă din toţi bojocii săi:

„Mizăm pe faptul că în iunie vor fi reluate negocierile în format 5+2, pentru identificarea unei soluții viabile și durabile pentru problema transnistreană”.

În traducere liberă, cocoşul ruso-moldo-basarabean a ouat o…mărgică!

Madam Merkel, care ştie istoria românilor precum cetăţeanul american ce confunda Bucureştiul cu Budapesta, a dat şi ‘mneai cu bâta-n balta unui conflict îngheţat, cel din Transnitria: „Noi înțelegem situația Moldovei, deoarece Germania a fost afectată de scindare. Ne bucurăm mult că în luna iunie vor fi reluate negocierile în format 5+2, cu participarea tuturor părţilor implicate”.

Moftul german! Ne laşi?

De unde, până unde, madam redege compară al doilea stat românesc cu RFG şi Transnistria cu RDG?

Culmea ridicolului este că acest Păcălici, de la Chişinău, Pampon Filat, cel cu conturile mari, adică un pragmatic în afaceri personale, pune boticul – scuzaţi terminologia -, sau sugerează simpatizanţilor săi să ia de bună iluzia că Germania mai joacă un rol în chestiunea transnistriană. Serios?

Berlinul nu mai contează în ecuaţie.

Obama nu uită şi nu iartă Trilaterala de anul trecut, când Dmitri Medvedev a fost primit ca un ţărişor mititel, de Nicolas Paul Stéphane Sárközy Nagy Bócsai, întâmplător preşedintele Franţei şi momentanul cancelar germanAngela Dorothea Merkel .

Sarkozy a fost lăsat cu ochii în soarele Libiei.

Iar Medvedev aşteaptă, tot mai nerăbdător, vizita pentru vitalul sprijin electoral, a preşedintelui Statelor Unite la Moscova. Iar până atunci se joacă cu lopăţica în nisipul arsenalului nuclear rus.

Asta în timp ce redegista Merkel constată că află numai din ziare de deciziile majore ale Casei Albe, în chestiuni de securitate internaţională, precum operaţiunea SEAL, de lichidare a lui Osama bin Laden.

Şi Vlad(imir) Filat ce face?

A pariat pe un interlocutor care nu va fi informat nici înainte, nici pe timpul, nici după întâlnirea Obama-Medvedev, asupra detaliilor deciziei S.U.A., agreate de Rusia, în privinţa stabilităţii geopolitice la est de graniţa răsăriteană a NATO.

Săracu’ Filat!

Din păcate, tocmai acum, contul său (geopolitic) este gol…