Pe Mircea Geoană prostia din ajunul alegerilor prezidenţiale l-a costat jilţul jinduit de şef al statului. Marian Lupu, în ultimele zile, a fost la fel de stupid ca şi colegul său de la Bucureşti. Şi nu o singură dată. A comis-o cel puţin de două ori. Ce se va întâmpla acum cu el? Va plăti dublu?

Inculpatul de ieri, prietenul de azi

În decembrie 2009, cu două zile înainte de votare, Traian Băsescu, în confruntarea directă de la TVR 1, într-un moment de acalmie, când părea că tensiunea dezbaterilor s-a potolit, l-a întrebat pe contracandidatul său Mircea Geoană: „V-a plăcut aseară la dl Vântu?". Inexplicabil, candidatul pesedist s-a albit, a transpirat, s-a bâlbâit şi a venit cu nişte justificări pe cât de nechibzuite, pe atât de aiurite care i-au îngropat şansele destul de mari de a ajunge preşedinte al României.

S-a constatat că Geoană, într-adevăr, a făcut ceea ce niciodată nu şi-ar fi permis un om politic serios. Cu trei zile înaintea votării, s-a dus noaptea acasă la controversatul mogul Sorin Ovidiu Vântu, suspectat că îl manevrează din umbră şi îl sprijină în cursa pentru preşedinţie din interes meschin, pentru a-şi rezolva problemele cu justiţia.

În iulie 2010, Sergiu Mocanu l-a acuzat pe Marian Lupu că ar fi creatura controversatului om de afaceri Vlad Plahotniuc. Incredibil, liderul PD, după o suspectă tăcere de câteva zile, a venit cu nişte justificări de-a dreptul trăsnite. Potrivit lui, el nu numai că îl cunoaşte pe respectivul antreprenor, ci şi este, pe deasupra, prietenul său. Şi, pentru a spulbera, probabil, toate echivocurile, a mai adăugat că nu are motive să-i fie ruşine de relaţia cu Plahotniuc, întrucât acesta e un businessman de bună credinţă ale cărui afaceri servesc interesul naţional.

Toate bune şi frumoase până aici. Atâta doar că Lupu uitase ce spunea exact acum un an, în iulie 2009. În campania pentru alegerile parlamentare anticipate, într-o confruntare televizată cu Igor Dodon, liderul pedist dădea în vileag schemele mafiote ale PCRM. El înfiera încrengătura frauduloasă care îi leagă pe comunişti de unii afacerişti dubioşi, unul dintre ei fiind, în opinia sa, Vlad Plahotniuc pe care îl acuza de implicare în monopolul cărnii.

Când, deci, a minţit Lupu? În iulie 2009, când, potrivit liderului PD, Plahotniuc era implicat în nişte afaceri oneroase sau un an mai târziu, când i-a devenit prieten şi s-a dovedit a fi un om fără de prihană? Sau în ambele cazuri? Oricum, de un lucru putem fi siguri. Lupu este prins cu minciuna. Ca şi Geoană odinioară, de altfel.

Doi porecliţi

Oricum ai da, între cei doi politicieni există mai multe similitudini decât pare la prima vedere. Ambii au fost miniştri, fiind împinşi sus în vârful piramidei de şeful statului. Lupu a devenit ulterior spicher. Geoană la fel. Pesedistul de la Bucureşti continuă încă să deţină această funcţie în Senatul României. Şi unul, şi celălalt au ajuns lideri de partid. Şi Geoană, şi Lupu au candidat fără succes la preşedinţia ţării.

În fine, dar nu şi în ultimul rând, ambii s-au ales cu o poreclă pe care le-au dat-o foştii lor mentori. Acum cinci ani, de exemplu, Ion Iliescu l-a făcut pe Mircea Geoană „prostănac", un supranume umilitor de care acesta din urmă nu se poate debarasa nici astăzi. De cealaltă parte, acum câteva luni, Vladimir Voronin l-a etichetat pe Marian Lupu, poreclindu-l „doi metri de bulbuci".
Foştii preşedinţi, de bună seamă, s-au exprimat într-un mod execrabil, fapt care, fireşte, nu le face cinste. Numai că se creează impresia că şi Geoană, şi Lupu ţin cu tot dinadinsul să-şi confirme porecla.

Cel dintâi şi-a compromis deja lamentabil cariera. Cel de-al doilea păşeşte cu încăpăţânare pe urmele lui. Ce om cu mintea întreagă ar comite o eroare de judecată atât de neroadă precum cea făcută mai întâi de Geoană, iar mai apoi de Lupu? Cum să te duci acasă la SOV, după ce anterior ai spus că-i un tip „malefic şi turbulent". Cum să spui despre Plahotniuc că ţi-i prieten după ce l-ai terfelit acum un an, învinuindu-l de afaceri ilicite?

Omul de paie?

Până la urmă, Geoană a pierdut, pentru că alegătorii au crezut că este omul de paie al lui Sorin Ovidiu Vântu. Marian Lupu este suspectat astăzi că ar fi omul de carton al lui Vlad Plahotniuc. Pedistul de la Chişinău, ca şi pesedistul de la Bucureşti, prin vorbele şi acţiunile sale, nu face altceva decât să întărească suspiciunile ce planează asupra lui.

Zice-se că SOV l-ar fi invitat pe Geoană acasă din tupeu, pentru a arăta întregii ţări cine e stăpân în România. Vrând-nevrând te bate gândul că şi Lupu, deşi mai întâi a spus că l-a cunoscut nu de mult pe Plahotniuc, a fost constrâns să-şi precizeze poziţia şi să se declare câteva ore mai târziu prieten la cataramă cu respectivul multimilionar. De ce s-a sucit chiar în decursul unei singure zi? Oare nu pentru ca mogulul de la Chişinău, din tupeu, aidoma celui de la Bucureşti, să demonstreze cine este stăpân în această ţară?

Şi mai grav este faptul că Lupu nu s-a oprit aici. La sfârşitul săptămânii trecute, bunăoară, a făcut-o şi mai lată. Într-un interviu pentru Radio Golos Rossii a spus că Ilaşcu şi camarazii săi, decoraţi recent de Mihai Ghimpu, ar fi criminali. Asta nu-i deja o eroare de gândire, ci o mare şi primejdioasă întunecare a minţii.

E o iresponsabilitate descalificantă pentru un politician să taxeze pe cineva drept „criminal" fără o sentinţă judecătorească. Unde mai pui că CEDO a dat câştig de cauză grupului Ilaşcu, declarându-l nevinovat şi catalogând Rusia ca ţară ocupantă în Transnistria. Aici chiar că Lupu a făcut-o de oaie. A bătut recordul în materie de imbecilitate, stabilit de Mircea Geoană, care încă nu de mult părea de neîntrecut.

Spre deosebire de colegul său pesedist de dincolo de Prut, liderul PD de la Chişinău mai are ceva timp până la alegeri. Poate încă să se oprească din drumul ce duce spre prăpastie şi s-o ia îndărăt. Oricum ar proceda, nu va putea evita întrebarea pe care îi vor pune-o numaidecât alegătorii, parafrazându-l pe Băsescu: „V-a plăcut la dl Plahotniuc?"