Reportaje din Transnistria în presa din Italia
adăugat 03 martie 2009, 10:38, la Politică
În luna ianuarie a anului curent, doi jurnalişti italieni au efectuat o vizită de documentare în Republica Moldova, ei fiind interesaţi, în special, de situaţia veteranilor conflictului armat de la Nistru, din 1992. Este vorba de jurnalistul Nicola Sessa, angajat al publicaţiei "Peacereporter", de la Milano, corespondent al ziarului în regiuni "fierbinţi", cum ar fi Uganda, Kosovo, Kurdistan, Osetia de Sud (august 2008), unde a realizat mai multe reportaje. Nicola Sessa, în vârstă de 33 ani, de peste 4 ani se ocupă de studierea geopoliticii şi a relaţiilor internaţionale, din punct de vedere jurnalistic. Este interesat de ţările din Europa de Est, Balcani şi Caucaz.Din Transnistria, în Kosovo
La scurt timp după ce a revenit în Italia din regiunea transnistreană a Republicii Moldova, Nicola Sessa a plecat în Kosovo. Reportajul său realizat în Transnistria urmează să apară în "Peacereporter" în luna martie curent.
Fotojurnalistul Alfredo Covino este cunoscut deja cititorilor publicaţiei noastre. În anul 2008, el a realizat o expoziţie itinerantă cu genericul "Cara Moldova" ("Dragă Moldova"), prezentată în cadrul Festivalului internaţional de fotografie din Roma, ulterior în mai multe oraşe din Italia, după ce a obţinut premiul "Yann Geffroy 2008", acordat de Agenţia internaţională Grazia Neri, cu un reportaj fotografic realizat în zona Floreştilor din Republica Moldova, despre o familie de emigranţi moldoveni. Alfredo Covino este născut în 1973 şi a studiat fotografia la Istituto Europeo del Design, urmând un curs de master în fotojurnalism la Istituto Superiore di Fotografia e Comunicazione Integrata.
Chişinău-Tiraspol-Tighina-Chişinău
Jurnaliştii italieni s-au deplasat la Coşniţa, unde au stat de vorbă cu autorităţile raionului Dubăsari şi cu veteranii platoului de la Coşniţa, cu directoarea liceului "Ştefan cel Mare" din Grigoriopol, refugiat la Doroţcaia, Eleonora Cercavschi, au vizitat şi Centrul de reabilitare a veteranilor, din oraşul Chişinău. Au vizitat oraşele Tiraspol şi Tighina. La Chişinău, s-au bucurat de sprijinul comunităţii italiene şi au avut întrevederi cu reprezentanţi ai Camerei de comerţ moldo-italiene şi ai Asociaţiei antreprenorilor italieni din Republica Moldova. Tot la Chişinău, au discutat cu regretatul scriitor Pavel Nică, despre efectele tragediei Cernobâlului.
Nicola Sessa: Aş vrea ca lumea să se gândească mai mult la cei care luptă şi acum, în fiecare zi, pentru drepturile lor
Este necesar să fac o distincţie între capitală, oraşul Chişinău, şi restul ţării. Chişinăul mi-a părut un oraş foarte dinamic. Construcţiile prezente în centrul oraşului îi dau o nuanţă de occidentalism. Numărul mare de bănci te face să speri într-o relansare a economiei, care încă urmează să aibă loc. Vorbim despre un oraş care a lăsat în spate un trecut dificil. O notă foarte pozitivă o dau tinerii, fără îndoială. Nu am reuşit să discut cu studenţii din universităţi, cu tinerii profesori universitari, cu noua generaţie, cea care are datoria de a crea o nouă clasă de conducere care să fie ruptă de experienţele din trecut.
Trebuie să vă spun şi despre un moment mai puţin plăcut, dar povestindu-l deja lucrurile se aşază la locul lor. E dureros să fii oprit de poliţişti, care ar trebui să garanteze siguranţa cetăţenilor, inclusiv a celor străini, şi să auzi spunându-ţi-se: "Paşaportul e fals, trebuie să facem controale. Dar dacă ne oferi nişte cognac, nişte whisky…" E inacceptabil. Poliţia trebuie să fie o oglindă a societăţii.
Multe lucruri despre Transnistria au rămas nespuse. M-au interesat întotdeauna situaţiile de geopolitică "sub stres", de aceea, la început, încerc să studiez populaţia celor două părţi în cauză. Trebuie să spun că sunt mult mai multe prejudecăţi în ce priveşte stânga Nistrului. Vorbind pe stradă, cu oamenii simpli, dar şi cu jurnalişti etc., am primit întotdeauna răspunsuri de felul "miliţia, funcţionarii… nu vor face decât să-ţi ceară bani pentru orice pas vei face, în cazul în care te vor lăsa să treci". În realitate, nu am avut nici una din aceste probleme.
Despre situaţia veteranilor, pot să spun că am avut un sentiment de admiraţie pentru acei oameni şi că m-au impresionat foarte mult. A fost emoţionant să asculţi istoriile lor. Am încercat şi un sentiment de furie faţă de guvernul de la Chişinău, când am înţeles că în acele evenimente au fost lăsaţi baltă, ignoraţi. Unul din cei care au luptat în conflictul din 1992, Anatolie, a fost considerat dezertor doar pentru că nu s-a prezentat la postul de muncă, peste Nistru, în martie 1992, pentru că a rămas la Coşniţa, în timp ce podul era blocat, să-şi apere propria casă şi pământul… Şi să ignori faptul că directoarea liceului din Grigoriopol, Eleonora Cercavschi, a fost premiată la nivel internaţional… Aş vrea ca lumea să se gândească mai mult la cei care combat şi acum, în fiecare zi, cu dinţii şi cu unghiile…
Alfredo Covino: Moldova este o ţară cu multe contradicţii
De obicei, eu evit să ascult părerile altora înainte de a vizita o ţară. Pentru mine, e o continuă descoperire, în deplina libertate de a traversa nişte locuri şi a cunoaşte nişte persoane care locuiesc acolo, fără a mă gândi la ceea ce s-a spus despre aceasta. În majoritatea cazurilor, acestea rezultă drept negative şi superficiale. M-a interesat Transnistria pentru că este un loc aparte, foarte deosebit. Totul pare suspicios, în timp, şi poate e ceea ce m-a impresionat mai mult. Motivul principal este că am vrut să cunosc şi să fac cunoscută în Italia istoria veteranilor care au luptat în 1992. Am vizitat Tiraspolul şi Tighina (Bender) parcurgând fazele acelui război inutil, am cunoscut pe cei care au suportat consecinţele acelui conflict, veteranii. Am descoperit elemente foarte importante pentru tipul de reportaj fotografic pe care vroiam să-l construiesc. În toate acestea, prin intermediul unor mărturii, a unor relatări şi a unor locuri poate am reuşit să înţeleg mai bine sensul cuvântului "pace".
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲