![[o]](/v2_files/img/icons/clock.png){kind=icon}
Comentarii (3)
Tipăreşte
Sus
Stalin, creatorul Republicii Moldova
adăugat 18 februarie 2008, 17:59, la Ştiri de Top
Interviu cu Eugen Tomac, doctorand, Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucuresti, redactor, Magazin istoric \"Graniţele de astăzi ale Republicii Moldova sunt cele pe care le-a trasat Stalin în 1940\"
Cum putem comenta astăzi, la aproape jumătate de veac, pactul de neagresiune încheiat între Uniunea Sovietică şi Germania nazistă, la 23 august 1939 şi cunoscut sub denumirea de Pactul Ribbentrop-Molotov?
Pactul de neagresiune sovieto-german din 23 august 1939 este comentat, cel mai adesea, doar prin prisma consecinţelor concrete pe care le-a avut pentru noi, pentru polonezi, pentru Ţările Baltice. O foarte scrută rememorare a condiţiilor în care s-a semnat ne permite să-i descifrăm semnificaţiile mult mai ample.
După victoria revoluţiei bolşevice din 1917, noua putere sovietică fusese izolată pe plan internaţional. Rusia sovietică nu era recunoscută şi acceptată de către comunitatea internaţională. Prima recunoaştere din partea unei mari puteri - este adevărat, în acel moment marea învinsă a Primului Război Mondial, Germania - i-a venit prin semnarea tratatului de prietenie sovieto-german de la Rapallo, la 16 aprilie 1922. A fost o surpriză, dar Rusia sovietică avea să fie apoi recunoscută şi de celelalte mari puteri europene, forţate de acest gest al Germaniei Republicii de la Weimar, dar şi de importanţa economică şi strategică a Rusiei.
Peste 17 ani, avea să fie tot Germania - de data aceasta, condusă de Hitler - care va readuce Rusia sovietică la masa marilor puteri, recunoscându-i dreptul la sfere de influenţă. Din nou, contrar atitudinii celorlalte mari puteri europene. Ceea ce se spune mai rar la noi este faptul că în primăvara şi vara anului 1939, Stalin a purtat negocieri în paralel cu Germania, Anglia şi Franţa. Atunci, când la Moscova a sosit delegaţia militară anglo-franceză pentru a negocia un tratat de asistenţă cu sovieticii, aceştia au pus o serie de condiţii prealabile pe care occidentalii nu aveau cum să le negocieze: dreptul pentru Armata Roşie de a trece prin Polonia, respectiv România, pentru a veni în sprijinul anglo-francezilor, respectiv extinderea garanţiei de securitate şi asupra ţărilor baltice. Ceea ce anglo-francezii i-au refuzat lui Stalin i-a acordat, cu largheţe, Hitler. Sovieticii au negociat în paralel cu anglo-francezii, dar şi cu germanii şi, în momentul când au primit ceea ce au dorit - şi acest lucru era consfinţit prin Protocoalele secrete - au semnat Pactul de neagresiune cu Germania nazistă. A început războiul, şi-au luat partea din Polonia, au atacat Finlanda, care le-a rezistat, au ocupat Ţările Baltice, ne-au adresat ultimatumul din 26 iunie, ocupând chiar mai mult decât ceruseră în mod oficial. Din păcate, noi nu am urmat exemplul finlandezilor şi am cedat fără un foc de armă.
Cum au primit autorităţile române această veste şi ce măsuri concrete au fost luate pentru a evita o eventuală agresiune?
Autorităţile române au ştiut, în mod oficial, doar despre Pactul de neagresiune, Protocoalele fiind secrete. Dar cum nu există secrete veşnice, sigur că au căpătat destul de curând informaţii, venite pe căi neoficiale, că acest Pact pregătea ceva urât României. O telegramă sosită din Londra, la 2 septembrie 1939, înştiinţa: \"Acum câteva zile, un prieten englez a avut o lungă conversaţie cu un membru al Ambasadei Germane, care i-a spus, între altele: «Pactul germano-rus va avea consecinţe şi asupra României, care va trebui să cedeze Transilvania şi Basarabia». Au mai fost şi alte asemenea semnale, dar aşa cum se întâmplă, din păcate, adesea, oamenii politici au înlocuit analiza lucidă cu speranţe. Factorii politici de la Bucureşti şi-au închipuit că, proclamând neutralitatea României, la şase zile după începerea războiului, ea avea să şi fie respectată. Încă din 1938, România începuse să oscileze între tabăra anglo-franceză şi cea germană, cochetând şi cu unii şi cu alţii, neasumându-şi angajamente ferme. Nu este mai puţin adevărat că Mica Antantă dispăruse, practic, prin ocuparea Cehoslovaciei şi lipsa de reacţie a statelor membre, inclusiv a României. Antanta Balcanică nu funcţiona nici ea, după cum România nu a reacţionat nici în cazul atacării Poloniei, mărginindu-se doar să primească refugiaţii polonezi şi să permită evacuarea tezaurului acestei ţări.
Din păcate, pregătirile militare, menite să asigure securitatea naţională, anunţate cu multă pompă de propaganda oficială, s-au dovedit ulterior total ineficiente. Scandaluri, afaceri au minat capacitatea de apărare, după cum a lipsit şi decizia politică de a rezista.
La 29 martie 1940, Molotov a prezentat, în faţa Sovietului Suprem al URSS, un raport în care sublinia faptul că URSS nu a semnat un pact de neagresiune cu România, deoarece exista în opinia sa o chestiune litigioasă nerezolvată, fiind vorba despre Basarabia. Rusia sovietică nu a recunoscut niciodată Unirea Basarabiei, iar mesajul era un semn clar că această problemă nu se va rezolva pe cale paşnică.
Odată ce a fost ocupată Basarabia, Stalin a hotărât ca provincia să fie dezmembrată în trei părţi. Care consideraţi că a fost raţiunea şi miza acestui act?
La 14 iunie 1940, trupele germane au ocupat Parisul. Guvernul sovietic a profitat de conjunctura creată şi a adresat la 14 şi 16 iunie guvernelor Lituaniei, Letoniei şi Estoniei cererea de a permite trupelor sovietice să intre pe teritoriul acestor state baltice. Aceasta nu a însemnat altceva decât anexare celor trei state.
După ce la 22 iunie 1940, Franţa a capitulat, a doua zi, pe 23 iunie 1940, Moltov l-a informat pe Schulenburg, ambasadorul german la Moscova, despre faptul că Guvernul sovietic doreşte să clarifice urgent chestiunea Basarabiei, dar că revendicările se răsfrâng şi asupra Bucovinei.
Având suportul Germaniei, dar şi pe cel al Italiei, în data de 26 iunie 1940, Molotov i-a înmânat ministrului român la Moscova, Gheorghe Davidescu, o notă ultimativă prin care Uniunea Sovietică cerea ca România să-i \"înapoieze\" Basarabia şi să-i \"transmită\" partea de nord a Bucovinei. Răspunsul la această notă era aşteptat a doua zi, pe 27 iunie; în caz contrar, Molotov a ameninţat că atacul armat va fi lansat în seara următoare. Regele Carol al II-lea a convocat, pe 27 iunie, Consiliul de Coroană, care a votat, după lungi dezbateri, cu nouăsprezece voturi pentru şi şase contra, acceptarea notei ultimative. Astfel, autorităţile române au ordonat retragerea armatei şi a autorităţilor din Basarabia şi Bucovina de Nord, proces plin de incidente dramatice, iar în data de 3 iulie a fost declarat doliu naţional în toată ţara.
Ocuparea Basarabiei a generat şi alte drame. Peste 300 000 de români s-au refugiat în ţară, iar 100 000 de nemţi au fost evacuaţi, cu ajutorul Germaniei, din aceste teritorii. Foarte mulţi dintre locuitorii fostei Republici Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti au traversat Nistrul pentru a primi funcţii de decizie în administraţia nouă şi pentru a se ocupa de \"reeducarea\" populaţiei în spiritul sovietelor.
Stalin manifesta un interes special pentru Ucraina şi, odată anexate noile teritorii româneşti, el hotărăşte dezmembrarea Basarabiei. La data de 2 august 1940, s-a luat decizia de a înfiinţa o nouă republică - Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Aceasta însă nu va cuprinde teritoriul fostei provincii Basarabia şi nici partea de nord a Bucovinei. Stalin va incorpora nordul Bucovinei, ţinutul Herţa şi judeţele Cetatea Albă şi Ismail în componenţa Ucrainei, iar o parte din RASSM va fi unită cu noua republică moldovenească. Prin acest act Stalin a urmărit să creeze o nouă republică ce trebuia să fie dependentă de Ucraina, tăindu-i Moldovei accesul la Marea Neagră şi la Gurile Dunării, pentru că administrarea de către o republică slavă a acestor teritorii părea mult mai sigură. În concluzie, graniţele de astăzi ale Republicii Moldova sunt cele pe care le-a trasat Stalin în 1940.
Când a recunoscut URSS existenţa protocolului adiţional secret semnat la 23 august 1939?
Moscova a dorit să păstreze secretă existenţa acestui pact, dar odată cu restructurările gorbacioviste, în iunie 1989, la primul Congres al Sovietului deputaţilor, ales în conformitate cu principiile nou promovate, au izbucnit discuţii aprinse în legătură cu tratatul sovieto-german încheiat la 23 august 1939. Aceste discuţii erau provocate de către deputaţii republicilor baltice şi vizau direct actul adiţional secret al tratatului semnat de Ribbentrop şi Molotov. Gorbaciov a încercat să calmeze tensiunile create între Moscova şi republicile cotropite de Stalin în 1940 şi a declarat că în arhivele sovietice nu există originalul acestui act. Mai mult, el a susţinut că a discutat cu cancelarul german Helmut Kohl această chestiune şi că nici în Germania nu există originalul acestui act, prin urmare Congresul nu putea lua o decizie în această privinţă. Întrucât nu s-a putut păstra, totuşi, ascunsă existenţa acestui act secret, Congresul a luat hotărârea de a înfiinţa o comisie care să examineze, din punct de vedere politic şi juridic, tratatul de neagresiune în cauză. În fruntea acestei comisii a fost ales Aleksandr Iakovlev, membru al Biroului Politic al CC al PCUS. Peste jumătate de an, la data de 23 decembrie 1989, s-a reunit cel de al doilea Congres, unde Iakovlev a prezentat concluziile comisiei. În acest raport se precizează că actul adiţional secret a existat şi că din punct de vedere juridic este un act nelegal şi astfel Stalin a întors în mod imperialist Basarabia în componenţa Uniunii Sovietice, precum şi ţările baltice. Acest document însă, a fost supus aprobării şi votat după mai multe discuţii aprinse pe marginea conţinutului, făcându-se, astfel, delimitarea clară între tratatul pe care comisia îl considera justificat din punct de vedere politic şi actul adiţional secret care era catalogat drept ilegitim şi imoral. De asemenea, această comisie a ţinut să precizeze că responsabili pentru aceste decizii sunt \"Stalin şi anturajul său\" şi nu conducerea Uniunii Sovietice. Tensiunile au fost extrem de mari în cursul acestui Congres, iar concluziile nu au urmărit altceva decât să prezente întregii lumi că noua restructurare oferă o altă abordare asupra unor chestiuni sensibile cu care se confrunta societatea sovietică. La insistenţa unor deputaţi de la Chişinău şi din ţările Baltice, referitor la luarea în considerare a consecinţelor anexării cu forţa a Basarabiei şi a ţărilor baltice în componenţa URSS, Iakovlev a răspuns evaziv, susţinând că acea Comisie a avut mandat doar să analizeze tratatul de neagresiune semnat în 1939.
#291
Fatilor, să nu mai căutăm a cui este vina:ori ca România a cedat Basarabia prea usor, ori ca Rusia sovietica a fost prea hapsînă....
Haide-ţi să înfăptuim UNIREA!
Suntem pămînt românesc!
Haide-ţi să înfăptuim UNIREA!
Suntem pămînt românesc!
Exact!Sa lasam la o parte vorbele si sa trecem la fapte!Eu, unul, dupa aproape 20 de ani de la Revolutie sunt satul de vorbarie si pe aruncare vinei asupra celorlalti!
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲
![[Valid RSS]](/v2_files/img/valid-rss.png "Validate my RSS feed"){kind=small}