Vlad Filat a marcat turul politic complet al capitalei României: Palatul Cotroceni, Palatul Victoria, Palatul Parlamentului. 

Un traseu cât o excursie prin istoria României: de la biserica refăcută a voievozilor Cantacuzini şi palatul regelui Carol I, la opera de arhitectură interbelică a sediului Guvernului român (care trebuia să fie sediul Ministerului de Externe interbelic) până la Casa Poporului construită de Ceauşescu care găzduieşte acum Parlamentul României. Poate ar fi fost de folos să îi atragă cineva atenţia premierului Filat asupra acestui traseu istoric, ca o subliniere a importanţei istoriei românilor.

Comunicatele şi ştirile de după întâlnirile lui Filat cu Băsescu şi Boc sunt destul de seci. Din spatele uşilor închise a reieşit doar că vor continua proiectele de colaborare bilaterală Bucureşti-Chişinău. Pentru luna noiembrie este aşteptată şedinţa comună a guvernelor României şi Republicii Moldova – cea care a băgat spaima în presa de limbă rusă că s-ar putea proclama unirea. Dacă acesta era rostul unor astfel de întâlniri, atunci de mult România trebuia să se unească cu Ungaria la câte şedinţe de guvern comune au avut loc. Pentru Filat doar această şedinţă comună în sine este o victorie. Filat a marcat şi un alt punct important la Bucureşti: a fost în prezidiul reuniunii Partidului Popular European care a avut loc în Parlamentul României. Pe scurt: Filat şi-a consolidat cel puţin imaginea la Bucureşti, în condiţiile în care nu se ştie foarte mult despre substanţa discuţiilor avute (dincolo de promisiunile de colaborare economică pe mai multe paliere).
Mult mai interesante au fost declaraţiile făcute de Filat la Bucureşti. Practic premierul de la Chişinău a luat distanţă de câteva sute de kilometri şi a lansat o adevărată salvă de rachete asupra clasei politice de la baştina lui. Prima rachetă: Filat a tratat candidatura la lui Marian Lupu la preşedinţia Republicii Moldova drept un banc (într-un interviu pentru Hotnews, Filat a spus exact aşa: “Nu aceasta este soluţia. Nici menţinerea unui singur candidat, care devine deja banc în Republica Moldova.”). O dată în plus, Acordul pentru formarea AIE 2 este aruncat în aer. A doua rachetă: Filat a spus că nu îi va aduce la guvernare pe comunişti (când a lansat-o Filat probabil a tras cu coada ochiului spre partenerii de dialog de la Bucureşti). Dar această rachetă are un mecanism de frânare: Filat este gata să colaboreze cu comuniştii pentru alegerea unui preşedinte. A treia rachetă: dacă nu se reuşeşte alegerea unui preşedinte prin ajungerea la un acord cu comuniştii atunci Filat vede în viitor modificarea Constituţiei prin referendum şi alegerea preşedintelui prin vot direct. După ce l-am văzut pe Filat într-o adevărată campanie de imagine nu este greu să ne imaginăm cine va fi candidatul la aceste alegeri.

Acum cunoaştem agenda politică a premierului Filat, obiectivele lui pe termen lung şi modul în care vrea să le atingă. Doar că nu este singur pe lume: pentru a-şi atinge obiectivele va trebui să aibă câţiva parteneri la Chişinău. Iar lista posibililor parteneri este destul de restrânsă şi nu este destul să vrei, trebuie ca şi ceilalţi să fie de acord.