Ucraina, Rusia si stabilitatea Europeana
adăugat 15 septembrie 2008, 09:06, la Politică
De la prabusirea Uniunii Sovietice, parea ca au fost stabilite noi reguli pentru conduita relatiilor internationale in Europa Centrala si de Est si in Asia Centrala. Cuvintele de ordine erau independenta si interdependenta; suveranitate si responsabilitate mutuala; cooperare si interese comune. Sunt termeni buni care au nevoie sa fie aparati.Dar criza georgiana a adus o trezire cruda la realitate. O privire asupra tancurilor rusesti intr-o tara vecina Rusiei, cand se aniversau 40 de ani de la invazia sovietica a Cehoslovaciei, a aratat ca tentatiile puterii politicie nu se pierd. Rusia nu poate accepta ideea noii harti a Europei. Incercarea unilaterala a Rusiei de a redesena aceasta harta, prin recunoasterea independentei Abhaziei si Osetiei de Sud marcheaza nu doar sfarsitul perioadei post Razboi Rece; ea reprezinta de asemenea si momentul care cere tarilor sa se fixeze asupra unor probleme semnificative ale dreptului international.
Presedintele rus Dmitri Medvedev sustine ca nu se teme de un nou Razboi Rece. Noi nu vrem unul, iar el are o mare responsabilitate in a nu declansa un astfel de razboi. (...) Trebuie ca Rusia nu a inteles din lectiile gresite ale crizei georgiene: nu poate exista o abdicare de la principiile fundamentale ale integritatii teritoriale, guvernarii democratice si dreptului international. (...) Dar Rusia este in prezent tot mai izolata, confera tot mai putina incredere si mai putin respect decat o facea in urma cu o luna. A obtinut castiguri militare pe termen scurt, dar in timp va simti pierderile de ordin politic si economic. Daca Rusia vrea cu adevarat respect si influenta, trebuie sa schimbe directia. Premierul Vladimir Putin a descris prabusirea Uniunii Sovietice drept "cea mai mare catastrofa geopolitica" a secolului 20. Dar multi oameni din fostul bloc sovietic nu vad astfel lucrurile. Va fi o tragedie pentru Rusia daca isi va petrece urmatorii 20 de ani crezand asa ceva.
Intr-adevar, din 1991, Occidentul a oferit Rusiei o cooperare extinsa cu Uniunea Europeana si NATO, precum si calitatea de membru al Consiliului Europei si al G8. Summit-uri, mecanisme si intruniri au fost dezvoltate nu pentru a umili sau ameninta Rusia, ci pentru a o angaja activ. UE si SUA au oferit sprijin economiei ruse cand a fost nevoie, companiile occidentale au investit masiv, iar Rusia a avut beneficii importante de pe urma reintegrarii sale in economia globala.(...)
Rusia are nevoie si de clarificarea atitudinii sale in privinta folosirii fortei in rezolvarea disputelor. (...) Acum rusia trebuie sa-si puna intrebari despre relatia dintre victoriile militare pe termen scurt si prosperitatea economica pe termen lung. Conflictul din Georgia a fost urmat de un declin al increderii investitorilor.(..)
A izola insa Rusia ar fi o masura contraproductiva, intrucat integrarea sa economica internationala este cea mai buna disciplina din politicile sale. Mai mult, izolarea nu ar face decat sa intareasca sentimentul de victima care alimenteaza nationalismul intolerant rusesc si ar compromite interesele lumii in combaterea proliferarii nucleare, a schimbarilor climatice si in stabilizarea Afganistanului. (...) Europa trebuie, de asemenea, sa-si rebalanseze relatia energetica cu Rusia, investind in proviziile de gaz pentru a putea face fata intreruperilor, diversificandu-si sursele de aprovizionare si stabilind corect o piata interna functionala, cu mai multe interconexiuni intre tari. De asemenea, trebuie sa ne reducem dependenta de gaz prin cresterea eficientei energetice.
In toate institutiile internationale trebuie sa ne revizuim relatiile cu Rusia. Nu imi voi cere scuze pentru respingerea apelurilor instinctive pentru excluderea Rusiei din G8 sau pentru incetarea relatiilor dintre Rusia si UE sau NATO. Dar trebuie sa examinam natura, profunzimea si dimensiunea relatiilor cu Rusia. Si ne vom mentine angajamentele vizavi de statele care fac parte din NATO, in timp ce ne vom reinnoi determinarea ca Rusia nu va avea cum sa se opuna in privinta viitoarei directii a Aliantei. Astazi, alegerea este clara. Nimeni nu isi doreste un nou Razboi Rece, dar trebuie sa fim clari in ceea ce priveste bazele unei paci durabile.
David Miliband este ministrul de Externe al Marii Britanii
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲