Se stie de mult timp ca Filat era omul rusilor.Numai cei care se fac ca nu vad, nu constientizeaza.

marin dar unde-s dovezile?
de undde are acest asarov aceste date? sau si el este din aceeasi filiera?

marin , eu nu fac parte din pldm, dar fiind cetatean al rm , as dori sa stiu ce sa votez si pe cine sa cred. adu-mi ceva dovezi.

ca voronin ia pensie de la moscova si a fost general de militie si e comunist o stie o lume intreaga.
iar despre filat? atunci ce rost mai are "moldova fara voronin"declansata de filat?daca sunt de la aceeasi treuca?

Voi,bietii de voi...nu stit ca in Md boala cea mai mare este nu constiinta...caci ar fi bne...ci setea de a fi "director". Toti vor la putere...prin ce metoda...nu are importanta...doar sa ajunga acolo...Este clar aceasta inca din 1990...
Am ajuns inapoi..la perioada medievala...care cat plateste mai mult la Poarta..ala devine domnitor...
Fratilor sunteti orbi!
Dar acum,sincer,decat comunisti,sunt gata si pe dracu sa votez....
Dar daca as avea din ce alege...in viata mea nu as alege PPCD-ul PCRM-ul si multe altele din lista....care nu mai vreau sa le mentionez...

Draga Stela, e suficient sa te documentezi putin ca sa vezi toate afacerile ilegale ale lui Filat in Romania, precum si metodele de privitazare din 1999 .Filat este un pseudo democrat.

oleg si marin,daca le stiti pe toate atit de bine de ce nu ne-ati informat despre ppcd in 2000-2005 ca sunt tradatori,dar ati tacut.ppcd nu aveti nici o sansa. In PLDM nu este numai un om precum in ppcd-iurica. PLDM sunteti pe calea dreapta.Succese.

bravo lui

Interesant!!! Dar in ziua de astazi este cineva curat si cu gandul numai la popor si nu doar la el insusi? Nu cred. Stiind ca nu vor fi vesnic la putere se grabesc sa-si umple buzunarele, apoi vborba ceea, "dupa mine, macar si potopul'.

INNAINTE DE A DA CU PIATRA, GANDITI! E O PROBLEMA MARE ASTA LA NOI ROMANII, VORBIM APOI GANDIM!
Solidaritatea de la 4 aprilie era necesară nu lui Roşca, nu PPCD-ului şi nici lui Voronin. Era necesară Moldovei!
La o privire generală, cum aţi aprecia această acţiune, această decizie de a-l voita la 4 aprilie pe preşedintele Vladimir Voronin în funcţia de preşedinte al republicii Moldova?

- 4 aprilie a fost o zi care s-a pregătit prin întâmplarea din noiembrie 2003. Respingerea memorandului Kozak, în urma unor proteste masive de stradă şi în urma deciziei luate, în ultimul moment, de către preşedintele Voronin a solidarizat clasa politică din Republica Moldova în raport cu anumite pretenţii excesive şi anumite politici imperiale venite dinspre administraţia Putin de la Moscova. Respingerea planului Kozak a fracturat relaţia lui Voronin cu Putin pentru o perioadă destul de îndelungată.
Iată de ce, campania electorală din 2005, spre surprinderea noastră, a arătat ca un fel de expediţie de pedepsire pe care a încercat să o realizeze Federaţia Rusă prin toate extensiunile ei împotriva lui Voronin şi a coechipierilor săi. Momentul acesta merită să fie reţinut. A nu se uita că, în primele zile ale lui martie 2005, au început să sosească, masiv, deosebit de suspect, un număr impresionant de aşa-zişi luptători pentru drepturile omului, cu cefele rase, din Rusia şi Belarus. Se ştie foarte bine, întrucât câteva vagoane au fost reţinute lângă Chişinău. Se pregătea o baie de sânge, se pregătea o răsturnare violentă a puterii de stat. Atunci, în faţa Opoziţiei, a celor care au înţeles ce se întâmplă, a stat, într-adevăr, următoarea dilemă: ce facem? Ne aliem cu neprietenii externi ai Republicii Moldova pentru a răsturna oponentul intern, sau ne aliem cu oponentul intern pentru a respinge agresiunea din exterior? Chiar dacă această agresiune nu purta un caracter militar, toate tipurile de războaie non-militare au fost purtate şi se poartă în continuare împotriva Republicii Moldova, ca şi împotriva altor ţări din regiune.
Prin urmare, reacţia noastră a fost de legitimă apărare în faţa unor presiuni extrem de dure dinspre Federaţia Rusă. Solidaritatea noastră a fost una exemplară. Eu vreau să readuc în atenţia tuturor că principalii factori politici regionali au fost alături de preşedintele Voronin. Deloc întâmplător. A fost un sprijin nu pentru Voronin ci pentru Republica Moldova şi pentru orientarea ei prooccidentală.
Vreau să atrag atenţia asupra unui element. De ce Planul de Acţiuni Uniunea Europeană - Republica Moldova a fost semnat la 22 februarie 2005? Îşi mai aduce cineva aminte de acest element fundamental? Comisia Europeană a semnat Planul de Acţiuni cu Republica Moldova, cu guvernarea comunistă, cu guvernul Tarlev, în primul său mandat, tocmai în preajma alegerilor parlamentare, tocmai pentru a da un semnal suplimentar că salută orientarea proeuropeană a guvernării comuniste de la Chişinău, oricât de paradoxală ar părea această situaţie. Urma o decizie dură, şocantă pentru mulţi, dar, în mod sigur, necesară Republicii Moldova. Aşa punem noi problema. Nu Partidului Popular Creştin Democrat, nu lui Iurie Roşca, nu lui Voronin le era necesară această solidaritate, ci Republicii Moldova.
A fost un moment de criză care a fost depăşit cu succes. Au fost evitate destabilizările de proporţii, iar cursul ţării a fost şi rămâne unul evolutiv, chiar dacă insatisfacţiile noastre poartă un caracter justificat.

- Ce s-ar fi putut întâmpla dacă nu exista acest vot, dacă nu era reales preşedintele Voronin şi dacă se recurgea la alegeri parlamentare repetate?

- Nu putem decât să facem trimitere doar la câteva elemente. Amintiţi-vă de aşa-numita revoluţie a lalelelor din Kârgâzstan, care a dus la o confruntare violentă, cu bâte. Se ştie că acele confruntări între Putere şi Opoziţie au fost stimulate puternic din exterior şi rezultatele au fost dezastruoase şi pentru opoziţie şi pentru ţara respectivă.
Iar recentele alegeri din Tbilisi, care au focalizat mai puternic atenţia noastră, au arătat la ce poate aduce confruntarea între Putere şi Opoziţie, atunci când forţele cointeresate de la Moscova stimulează, alimentează, inspiră protestele stradale şi le dau o formă violentă, agresivă împotriva autorităţii de stat. Despre asta este vorba şi a fost extrem de important să evităm acea capcană şi să menţinem acest echilibru care a fost extrem de avantajos pentru Republica Moldova.
Noi putem să vorbim despre ce s-a realizat pozitiv şi ce nu s-a realizat. Putem face bilanţuri de acest fel. Putem enumera fiecare din cele 10 puncte pe care eu le-am propus, ca soluţie de accelerare a reformei, atunci, la 4 aprilie, de la tribuna Parlamentului, şi în ce măsură s-au realizat. Putem raporta aceste reforme care s-au făcut în trei ani de legislatură în perioada 2005-2008, raportat la celelalte legislaturi, din 1990 până în 2005. La fiecare compartiment. Să vedem în ce măsură am progresat. Nu numai în aceşti trei ani, dar în raport cu ceilalţi.
Aş putea să vă spun câteva elemente extrem de concrete la toate capitolele ce ţin de buna funcţionare a instituţiilor democratice, cu toate abuzurile şi neîmplinirile care se păstrează, cu regret, şi în ziua de astăzi. Progresul este remarcat de toţi partenerii noştri externi. Termenul care este utilizat este corect: progresele poartă un caracter limitat, reformele nu sunt suficient de profunde, legislaţia e la o distanţă prea mare de practici şi alte elemente de acest gen. Dar asta nu înseamnă, sub nici o formă, că Republica Moldova a degradat spre un model gen Belarus sau gen republicile asiatice.
La noi, se consideră că a fi în opoziţie înseamnă a nega evidenţele, a spune că negrul este alb şi viceversa, doar pentru a-ţi menţine o retorică contradictorie cu cea a guvernării. Opinia mea este alta. Atunci când guvernarea deraiază, când ia anumite măsuri, fie antipopulare, fie antidemocratice, fie antiliberale, noi, Opoziţia, trebuie să reacţionăm. Iar atunci când guvernarea ia o măsură necesară societăţii, pozitivă, benefică, Opoziţia trebuie să aibă eleganţa pentru a recunoaşte aceste reuşite, deseori stimulate şi de criticile noastre şi de insistenţele noastre în Parlament, prin intermediul mass-media sau cu alte ocazii de dezbatere publică.

- Au rămas foarte mulţi oameni frustraţi care nu au înţeles această situaţie. Ce facem cu aceşti oameni? Cum facem să nu-i îndepărtăm?

- A fost o situaţie nouă, absolut atipică, care a şocat foarte multă lume. De ce? Pentru că votantul tradiţional al partidelor democratice este, deseori, purtător de naivităţi, de romantisme, de idealuri colorate. Niciodată nu putem pretinde alegătorului să aibă aceeaşi aplecare faţă de disecarea fenomenelor politice pe care o are un politician sau un analist politic profesionist. Prin, urmare, un anumit impact negativ, de imagine noi, bineînţeles le-am suportat. Dar nu asta este problema. Dacă e să ne uităm la rezultatele electorale din anul trecut, atunci, Partidul Democrat şi Partidul Popular Creştin Democrat au înregistrat un scor mult mai bun decât în alegerile anterioare. Prin urmare, iată că, după 4 aprilie, PPCD a luat la alegerile locale un scor mult mai bun. Înseamnă că o bună parte a oamenilor au înţeles ce s-a întâmplat. Şi eu sunt extrem de motivat să continuăm această dezbatere asupra zilei de 4 aprilie pentru că alegătorii trebuie să înţeleagă că a face politică nu înseamnă numai a vorbi frumos la televizor sau la microfon, dar înseamnă şi a-ţi asuma responsabilităţi pentru deciziile pe care le iei.
Nu toată lumea înţelege că un politician, chiar dacă este o persoană publică, se deosebeşte de alte persoane cu notorietate, cum ar fi interpretul de muzică populară, de exemplu, sarcina căruia este să atragă simpatii şi aplauze. Iată că noi, uneori, trebuie să ne punem în contradicţie, în relaţii conflictuale cu propriii noştri alegători, pentru că anume în asta constă responsabilitatea politică a unui om de stat: să-şi asume riscuri, de toate tipurile, nu doar de imagine, pentru a rezolva nişte probleme majore ale ţării.
Republica Moldova este un stat în devenire, are atâtea situaţii dificile, critice de parcurs de acum încolo, încât până la normalitatea, stabilitatea şi caracterul evolutiv, caracteristic unor democraţii evoluate mai sunt multe de făcut. Aşa că eu cred nu numai că a fost necesar dar că este necesar şi de acum încolo să explicăm, poate mai în profunzime, oamenilor noştri în ce constă rolul unui politician, în calitate de om de stat, după ce ajunge în parlament. Cum se poate manifesta pentru a înregistra partidul respectiv cu ţara respectivă progrese, fie şi limitate, dar progrese. Noi vrem să avem schimbări pozitive în Republica Moldova.
Eu nu mă pot situa în poziţia de opozant care să jubileze atunci când Republica Moldova suferă anumite eşecuri. În momentul în care ştiu că pot contribui, contribui. Chiar dacă asta pare a fi o contradicţie în termeni. Eu cred că este o poziţie extrem de normală, firească, pe care trebuie să o continuăm şi de acum încolo.
Revin la acest element. Factorul extern a fost determinant în acel moment. Şi cel rusesc, şi cel occidental. Domnul Vladimir Filat, cu care mă ciondănesc, în ultima perioadă destul de dur, a spus un adevăr, totuşi, în Parlament: "Forţele politice occidentale au avut o influenţă determinantă asupra votului din 4 aprilie". Corect. Este jumătate de adevăr, formulată de el cu exactitate pentru că cealaltă jumătate am spus-o eu: forţele politice din Federaţia Rusă au contribuit şi ele la solidarizarea noastră prin agresiunea din exterior. Miza este foarte simplă: încotro se duce Republica Moldova - spre Occident sau spre statutul de anexă geopolitică a Federaţiei Ruse? Asta a fost toată problema, toată dilema noastră.

dupa ce va lasa voronin potop in urma lui,k asa va fi,tot cei care raman,adik noi,vor trebui sa construiasca barci si vapoare ca sa ne scoata la suprafata.Asa k,don't give up!

Bine spus Radule!

Bravo lui ca a reusit sa faca scoala in cadrul KGBului. Avem politicieni care stiu cum gandesc KGB-istii, in asa fel o sa reuseasca sa fie un politician de valoare (din moment ce a trecut examenel cu Brio în şcoala specială a KGB din Galiţino!
Cate tampenii pot sa mai zica/scrii unii.
Nu are importanta mijloacele prin care se ajunge la putere, important e sa fii in varful piramidei. Nu e necesar sa ai valori, idealuri, scopuri; important e sa obtii ceea ce vrei. Cam asta e politica unor politicieni care inventeaza orice argumente numai k sa ajunga la conducere, nu pt democratie ci pt a face parte din cercul oligarhilor.

radu,dupa cum se vede din ce ai scris mai sus faci parte din elita conducerii din R.Moldova.NU zic ca nu ai dreptate ,e un punct de vedere si un mod de a descrie anumite evenimente care sar parea la prima vedere ca se leaga si au sens.Dar nu am vazut un scop bine definit,uite asa e bine pentru ca .....ce ai scris e filosofie ,adica saracul parlamentar cu toate ca poporul este impotiva lui el face chestii bune pentru ca se pricepe(adunci sa inteleg ca nu e nici o diferentaa intre comunisti ,democrati ,liberali?),si nu stim incotro sa o apucam pentru ca vin si aia cu oferte si aia cu oferte si noua ne convine asa ca mai castigam si noi ceva.
Domnule Radu ar fi bine sa ne zici cum altii isi primesc pensia de la rusi sau occident,sa ne zici adevaruri concrete pe care le stii nu filosofia si modul de gandire a unui parlamentar,si vai cat de tulbur este tot si noi suntem cei ce limpezim totul.De ce nu zici cum ai ajuns acolo ''sus'' si ce ai sacrificat,sau cum ajung altii prin mita si minciuna,cu minciuna neati hranit tot timpul,si pe voi la fel vau harnit cu minciuna ba rusii ba occidentul,si nu mai zi ca bunastarea moldovenilor depind de voi,ca voi o furati din toate partile toti,si zi ca depinde de fortele poitice externe.Si cand se merge la negosieri nu-mi spune ''se negociaza'' si se impune mai degraba ca sa vine sa-si faca traba ori unul ori altul.

Si ce daca e kgb-ist ,pana la urma toti ori fac parte dintr-o organizatie din est ori din vest ,important sa fie un om de buna credinta !!!