Cei din garda veche a PCRM susţin că au fost înlăturaţi, fiindcă au îndrăznit să aibă opinii diferite de cele ale lui vlădică şi ale acoliţilor săi

Vadim Mişin este unicul reprezentant al gărzii vechi a Partidului Comuniştilor (PCRM) care îl va însoţi pe Vladimir Voronin în Parlament în cazul în care Curtea Constituţională va valida mâine mandatele de deputat. În rest, numele grele care au ţinut partidul „la vârf” până în 2009 fie au fost împinse spre coada listei electorale din toamna anului curent, fie nu au încăput deloc în aceasta. Altele au fost eliminate din partid pe parcursul anilor sau au plecat singure. În ambele cazuri, Vladimir Voronin declara public că „partidul a avut de câştigat”. Din ce în ce mai puţini deputaţi, arată rezultatele ultimelor alegeri.

Printre primii 42 din lista comuniştilor sunt Vladimir Voronin, Zinaida Greceanîi, Vadim Mişin, foştii consilieri prezidenţiali Mark Tkaciuk şi Oleg Reidman, câţiva foşti deputaţi, unii mai tinerei care au preluat între timp frâiele partidului. Fostul spicher comunist Eugenia Ostapciuc, decanul de vârstă al partidului Ivan Calin, alţi „grei” ca Vasile Iovv, Dmitri Todoroglo ş.a., ocupă locuri în listă începând abia cu numărul 60. Alţii însă ca Iurie Stoicov şi Dumitru Prijmireanu, care sunt printre fondatorii PCRM, nu au încăput deloc în listă. În ultimul timp au plecat sau au fost daţi afară din PCRM şi alţi ideologi sau activişti ai partidului ca Victor Stepaniuc, Nicolae Bondarciuc, Svetlana Popa, anterior Andrei Neguţă (acum ambasador la Moscova), Valerian Cristea (şef de sindicat acum) etc.

Pe cei „vechi” care au mai rămas în PCRM, chiar dacă sunt marginalizaţi şi neluaţi în seamă, îi vezi tot mai rar pe la sediul partidului, alţii şi-au mai schimbat numerele de telefon şi au dispărut… Calin şi Prijmireanu mai sunt membri ai Comitetului Central al partidului, dar nu se prea ţine cont de opiniile lor. Alţii ca Stoicov, Ostapciuc, Todoroglo, Iovv au muncit în campania electorală pentru partid, dar stau deja bine pitiţi în umbra tkaciucilor, dodonilor sau petrencilor.

Exemplul Calin

„Nu aş vrea să vorbesc acum despre asta. Eu am opiniile mele despre ce se întâmplă în partid, care nu coincid numaidecât cu ale altora, dar nu vreau să le spun”, a declarat pentru JURNAL Ivan Calin, cel care i-a fost şef lui Voronin când acesta era ministru de Interne, iar primul – preşedinte al Sovietului de miniştri din RSSM. Ajuns acum pe locul 60 în listă, deşi la alegerile din iulie 2009 era al 12-lea, Calin a început să fie ignorat când acesta l-a susţinut pe Vladimir Ţurcan care i-a trimis în toamna anului trecut o scrisoare lui Vladimir Voronin vorbindu-i despre necesitatea votării şefului statului, chiar dacă era vorba despre candidatura Alianţei pentru Integrare Europeană. Calin i-a scris şi el ulterior o scrisoare lui Voronin cu o opinie similară, dar după aceea a nimerit la spital şi de acolo – pe linie moartă în partid.

„Trebuia păstrat ca simbol”

Solicitat de JURNAL, Ţurcan care s-a desprins de PCRM nefiind membru de partid, dar deputat pe lista formaţiunii, a confirmat episodul cu scrisorile, menţionând că este regretabil ce se întâmplă în continuare în echipa lui Voronin. „Calin era o personalitate deosebită în partid, se bucura de o stimă mare, trebuia de păstrat în primii zece sau 20 în listă măcar ca simbol”, crede Ţurcan care a fost urmat la noul său partid şi de fostul comunist Nicolae Bondarciuc, fost şef de comisie parlamentară mult timp. Acesta nu crede că avansarea unei echipe de tineri în conducerea partidului înseamnă modernizarea PCRM. Potrivit lui Ţurcan, modernizarea trebuie să aibă loc în interiorul partidului, dar când toţi „sunt ostaticii deciziilor primei persoane şi ai celor trei-patru care îl înconjoară” asta înseamnă cu totul altceva. Fostul deputat comunist crede că democraţii ar fi în pericol dacă ar decide să facă alianţă cu foştii săi colegi, chiar dacă sunt apropiaţi ca doctrină, dacă este vorba de aceeaşi echipă cu care s-a înconjurat acum Voronin.

„Autoritatea partidului a fost ştirbită”

„Nu ştiu ce s-a întâmplat. A fost decizia partidului. Garda veche nu era cea mai rea. Eu am rămas în partid, nu plec nicăieri, în alegeri am muncit pentru PCRM, că avem multe persoane în teritoriu care au crezut în noi. Autoritatea partidului a fost ştirbită. O să vedem ce va fi mai departe”, aşa ne-a răspuns Iurie Stoicov când l-am întrebat de ce nu figurează pe lista comuniştilor. Şi el a îndrăznit să scrie, în martie curent, o scrisoare prin care să-şi expună părerea despre activitatea partidului, inclusiv să propună votul secret ca fiind cel mai democratic în luarea deciziilor la partid, impunerea unui stagiu de activitate în partid la ocuparea anumitor funcţii în PCRM, şi de aici i s-au tras toate. El crede că măcar Eugenia Ostapciuc trebuia păstrată mai în faţă pe listă ca fiind, în partid, unicul preşedinte al Parlamentului. Deşi ignorat şi aproape invizibil, Stoicov crede că, astăzi, cea mai bună alianţă de guvernare pentru R. Moldova ar fi cea dintre PD şi PCRM. Asta pentru că mai mulţi miniştri din ultimul an ar fi fost „neprofesionişti”, numiţi în funcţii „pe criterii politice”, iar „Voronin în 2001 nu a mers pe calea asta”.

Voronin, el presidente pe viaţă

De pe site-ul partidului aflăm şi numele care au stat la fondarea actualului PCRM, dar numai Vladimir Voronin a rămas acolo unde a fost. La 22 octombrie 1993, a avut loc prima conferinţă de fondare a PCRM în cadrul căreia au fost adoptate statutul şi principiile de funcţionare a partidului şi a fost ales Consiliul Republican „din care au făcut parte tov. Anton G., Berdnikov E., Voronin V., Konopelkin A., Manolov F., Miron A., Neguţa A., Okunskaia Z., Plămădeală M., Prijmireanu D., Russu M., Semenţul V., Selezniov V., Stoicov I., Hristev F. În calitate de copreşedinţi ai Consiliului Republican al Partidului au fost aleşi tov. Voronin V., Manolov F., Neguţa A.”

Câţi dintre aceştia mai sunt în partid?